Pe geodezice în Crai: Creasta Pietrei Mici
Data: 2-3 august 2017.
Echipa: Eu, Dragoș G, Matei, Rareș, Dragoș S (fratele lui Rareș).
Traseu: Fântâna lui Botorog--Cabana Curmătura--Șaua Crăpăturii--Vf. Piatra Mică (1816m)--Crucile Eroilor--Poiana Zănoaga--Cabana Curmătura--Fântana lui Botorog.
Piatra Craiului este cu siguranță unul dintre cei mai spectaculoși masivi din țara noastră. Unul dintre primele jurnale de munte pe care le-am citit eu a fost cu Nordica Pietrei Craiului, traseu care momentan a rămas un vis pentru mine. Inspirați de această emisiune, am considerat că debutul nostru pe aceste cărări trebuie să fie Creasta Pietrei Mici. Ne doream de foarte mult timp să facem o vizită aici și venise momentul potrivit.
Echipa noastră s-a îmbogățit cu Dragoș S, fratele lui Rareș, care a venit să se antreneze cu noi (în următoarele zile de la întoarcere, avea să ajungă și pe Moldoveanu). Eram ambiționați să ne spălăm "rușinea" și să bifăm un nou început, acela de a avea mereu frontale în rucsaci (well...).
La Cabana Curmătura se poate ajunge ușor în mai multe feluri: cu pornire de la Fântâna lui Botorog prin Prăpăstiile Zărneștilor (bandă albastră, ~2h) , prin Poiana Zănoaga (bandă galbenă, ~2h), sau din Zărnești prin Valea Crăpăturii, pe cealaltă parte a muntelui (bandă galbenă, ~4h). Vestea bună este că până în oraș este tren. Planul era să ajungem la cabană pe al doilea traseu, să mai lăsăm acolo din bagaje, să parcurgem Creasta și apoi nani.
Planul de acasă
Fântâna lui Botorog--Cabana Curmătura (bandă galbenă, 2h)
Traseul urcă prin pădure, pe alocuri destul de susținut, până in Poiana Zănoaga. De acolo se mai fac cam 40 de minute, tot prin pădure.
Indicator la Fântâna lui Botorog pozat de Matei
Fântâna lui Botorog
Vizita la Decathlon nu se lăsase doar cu frontale, ci și cu 2 perechi de bețe de trecking. După ce m-am chinuit vreo 30 de minute, am cedat. Nu mă înțelegeam deloc cu ele, probabil că nu le-am folosit cum trebuie, cert este că Dragoș S a fost suficient de drăguț să le ia el, a spus chiar că sunt utile. Pe de altă parte, Rareș a fost încântat de ale lui.
Prin pădure
:))))
Cam după o oră și jumătate, am ajuns în poiana Zănoaga, de unde am putut vedea întreaga creastă. Ne-am dat cu cremă de soare și după câteva ciocolățele, am pornit mai departe. Eram foarte mulțumiți de ritmul de mers, iar aceea a fost singura pauză de pe traseu.
Poiana Zănoaga
Creasta Pietrei Craiului...
Buburuză
Sudica ⋃ Nordica
Băieții
Fiind Parc Național, se percepe o taxă de intrare de 5 lei valabilă 7 zile, care trebuie plătită la Centrul de Vizitare din Zărnești. Am fost plăcut surprinsă să observ că indicatoarele sunt într-o formă foarte bună și există foarte multe panouri de informare cu privire la vietățile pe care le putem găsi în acest masiv. Mai nou, există și trasee marcate pentru biciclete.
Indicatoarele din Poiană
Umbre
Frați de cruce
Indicatorul de la Curmătura furat de la Matei
La cabană am făcut o pauză destul de lungă. După ce ne-am ocupat locurile în camera cu 17 paturi și ne-am mai eliberat rucsacii, am mâncat și ne-am bucurat de priveliștea frumoasă. Am făcut cunoștință cu câinele enorm de acolo și Portocala pe care o veți vedea mai târziu. Erau foarte foarte mulți turiști, printre care mulți copii, ceea ce m-a bucurat. Mi-am adus de aminte de excursiile la Poiana Izvoarelor din copilărie.
După prânz ne-am gândit să stăm întinși, "doar 2 minute". Mi-am setat alarma pentru că deși eram foarte leneși în acel moment, nici nu ne trecea prin cap să renunțăm. Până la urmă ne-am mobilizat și bine am făcut.
Cabana Curmătura--Șaua Crăpăturii--Vf. Piatra Mică--Poiana Zănoaga
(punct albastru, 3h 30m fără grabă)
Până în Șaua Crăpăturii se urcă susținut prin pădure cam 20 de minute. De acolo pleacă trasee spre Piatra Mică, Vârful Turnu (creasta Nordică) și Zărnești prin Valea Crăpăturii. Eram destul de emoționată când mă gândeam la ce ne așteaptă: era un traseu destul de expus și pentru mine era ca un fel de examen pentru viitor.
Definiție. O geodezică este o curbă autoparalelă pe o varietate riemanniană i.e
Ei bine, în Crai, la peste 1500m, se merge pe geodezice. Adică nu mai pierzi timp inutil șerpuind în sus și-n jos pe potecă, nu mai cobori ca să urci iar, ci ești eficient (dar nu neapărat relaxat). Mergi ori vertical ori...pe creastă:D. Ceea ce e super tare.
Urcare spre Șa
Tricolor
Pădure
Ah...
Indicator în Șaua Crăpăturii
Aici Dragoș G a vrut să o ia înainte. Noi, restul, am pornit ușor-ușor, fără grabă. Nu era niciun nor pe cer și soarele bătea foarte foarte puternic.
Începe distracția:D
De aici începe porțiunea abruptă, cu mult grohotiș, care urcă aproape vertical movilița din imagine, iar apoi gimnastica de pe creastă. Pentru cei mai puțin curajoși (ca mine), trebuie să știți că sunt 3 porțiuni mai dificile: 2 cu cablu și una fără. Este un traseu expus și trebuie să nu ai probleme (prea mari) cu înălțimile. Eu am fost destul de ocupată cu supraviețuirea și n-am făcut prea multe poze pe aici, dar mi-am revenit sus.
Mergeam ultima și eram destul de neliniștită. Dragoș S cred că a observat asta și a fost drăguț cu mine, îmi dădea indicații despre pietre instabile și se asigura că sunt ok cu drumul. Îmi aduc aminte că îmi cânta melodia asta în cap și nu mă puteam opri să o fredonez. A doua zi, când am ajuns la mașină, am vrut cu toții să o ascultăm iar și iar:)).
4X4
Furată de la Matei: Rareș făcând o integrală
Vârful Turnu
Hike the world
Vertical fără lanț
Și gata...super-mega-extra fericită
Proba la bârnă acum
Drumul dinspre Plaiul Foii
Matei
Cu sufletul la gură
Badass
Mi-a rămas întipărit în minte drumul de pe creastă. Eram foarte concentrată și pășeam ca un bebeluș care învață să meargă. Găseam foarte utili jnepenii care ascundeau prăpastia, iar după cele 3 urcări "verticale", învățasem să mă bucur de sentimentul acela ciudat legat de înălțimi.
Pe-un colț de Crai
La un moment dat, ne-a sunat Dragoș G să ne întrebe...care e vârful:)). Ajunsese până la Cruci și nu găsise nicio plăcuță cu vești bune. I-am spus că trebuie să fie undeva cu 15 min înainte de monument și am stabilit să vină înspre noi. Mi s-a făcut rău când l-am văzut alergând pe muchia aia de cuțit...
Spre vârf
Dragoș G portocaliu, departe
Depărtări
Matei și Dragoș G pe vârf
Sunt destul de sigură că vârful Piatra Mică este acela unde se află un panou informativ, în jnepeniș. Am făcut o pauză de poze sub soarele arzător.
Selfie-ul de vârf
Tot pe creastă
Ajunși la Crucile Eroilor, am făcut o pauză mai lungă. Soarele se pregătea să apună și eram deasupra Zărneștiului, aveam o priveliște specială și nimic nu ne grăbea. Eram mulțumiți de cum ne mișcaserăm, scosesem timpi mai buni decât pe indicatoare.
Orașul Zărnești
Bocancii și Nordica
Pufoșenii delicate
În depărtare, Bucegii
Crucile Eroilor
Coborârea până în poiana Zănoaga este destul de abruptă și continuă, cred că pe urcare e destul de obositoare. Noi ne-am distrat pe acolo, au fost porțiuni pe care am luat-o la goană ca niște căprițe.
Pe coborâre
Verde crud
Matei și Rareș
Dragoș S și Matei alergând
Fereastră
Bucegii
Spre cabană
Ciupercă
Căsuțe
Am ajuns la cabană lihniți. Aici vine cel mai important sfat al excursiei: dacă treceți pe la Curmătura, să vă luați neapărat prajitură cu mere sau cu brânză. Nu am cuvinte să o laud suficient și am observat că toată lumea se bătea pentru desert.
Am stat până târziu afară în acea seară. Băieții trebuiau să afle scorul unui meci foarte important, iar eu încercam să-mi downloadez cu 2 liniuțe amărâte de semnal aplicația aceea de identificat stele, pentru că cerul arăta absolut superb. Am renunțat cu toții la consumarea datelor mobile și am vorbit verzi și uscate, dar mai ales am râs cu poftă la poveștile cu frați și surori (dacă citiți asta, să știți că și voi călătoriți cu noi, mereu; nu a existat excursie fără întâmplări cu voi în diverse ipostaze: ăla rău, ăla plângăcios, aia deșteaptă, ăla pârâcios, ăla cu glume ciudate, miresica)...era acolo concurs cine are cea mai tare trăsnaie de povestit. Apoi băieții au ținut neapărat să-mi povestească un film horror (pe care nu-l mai țin minte).
A fost foarte cald noaptea și n-am dormit prea grozav. La ora 6 eram în picioare, pe balcon. Îmi propusesem mai mult în glumă să văd răsăritul, dar chiar așa s-a întamplat, fără să-mi pun alarma. Am ieșit afară și m-am obișnuit greu cu frigul dimineții. Am văzut Creasta luminându-se încet...
Răsărit sfios
Privire spre viitor
În lumina dimineții
Abia așteptam să-mi iau un lapte cald, dar bucătăria se deschidea abia la 8. Mi-am făcut de lucru în sala de mese, între timp trezindu-se și câțiva dintre băieți. Cum stăteam așa la discuții, mi-a sărit în brațe Portocala (bine, poate am și strigat-o puțin), motanul casei. Întâi s-a făcut covrig, iar după multe mângâieri s-a întins ca o placintă:
Băieții au fost răi și s-au mutat la altă masă, știind că eu nu mă pot mișca. La un moment dat, o fetiță de vreo 8 ani a apărut lângă mine și a început să mângâie Portocala. Am încercat să vorbesc cu ea, dar nu îmi răspundea, așa că am renunțat. Mi-a spus într-un final că vorbește doar puțină engleză, era din Israel. Am stat amândouă în liniște mângâind blănița pufoasă a motanului și a fost foarte plăcut, nu era nevoie de cuvinte. Apoi a dispărut brusc.
Se pare că am stat nemișcată o oră întreagă cu mâța în brațe, până când amorțită, am fost nevoită să o trezesc și să o trimit la plimbare...se deschisese bucătăria.
De-ale vieții
Curmătura
Ar trebui să spun că mi-a plăcut foarte mult cabana, are acum un loc special în inima mea. Cu toată atmosfera de dute-vino specifică, avea un aer cald și primitor. Pe pereți erau obiecte diverse din sfera muntelui: poze de la prima ascensiune românească pe Everest, hărți, colțari, pioleți, insigne, tablouri și poze cu animalele cabanei. Mi-au atras atenția și rafturile cu diverse cărți: de munte sau literatură. Este un loc magic care trebuie vizitat măcar o dată în viață. Aici este site-ul unde puteți găsi mai multe detalii, dar dacă vreți să dormiți acolo, să sunați din timp: este mereu plină!
Cabana...
Cabana Curmătura--Fântâna lui Botorog (bandă galbenă, 1h 45m)
Coborârea am făcut-o pe același drum ca în ziua precedentă și a fost un drum liniștitor.
Dimineață
Craii cu Bucegii
Frumuseți
Tinerețe
Am întrebat 5 noobi cum au trăit ei excursia și redau mai jos răspunsurile:
Dragoș S: Am simțit cu adevărat că am urcat pe munte atunci când făceam creasta. Pentru că eu am crezut că asta înseamnă urcatul pe munte: Cățăratul.
Rareș: Cel mai mare inamic al mersului pe creastă e imaginația: să parcurgi o potecă cu prăpastie în stanga și în dreapta e de fapt mult mai ușor decât pare.
Matei: Sper ca Nordica Pietrei Craiului să fie mai lungă decât Creasta Pietrei Mici, poate obosește și Dragoș...
Dragoș G: E mai greu de alergat pe acolo decât pare la prima vedere...
Odată cu excuria asta, eu mi-am întrecut o limită și am marcat un nou început. Sentimentul pe care ți-l dă o creastă e altfel, și cu frică sau nesăbuință, îl iubești. Am câteva datorii cu Piatra-Craiului, pe care aștept răbdătoare să mi le plătesc. Cred că dacă ai fost o dată pe acolo, sigur te vei întoarce.
Aici găsiți harta folosită și sper să crească vânzarea la prăjituri în vârf de munte.
