Cutie Călătoare

Pauzele pot fi lungi și greu de explicat. Revenirile pot fi dificil de făcut. Dar acum sunt înapoi aici, și sper să nu mai uit cât îmi place asta și pentru ce o fac. Am fost pe munte în acești doi ani, pauza a fost doar de la scris. Poate o să explic cândva, sau o sa rescriu articole din această perioadă, pentru ca au fost 2 ani cu întrebări și cu schimbări destul de mari pentru mine (în bine, cred); poate de aceea am fost prea ocupată și am uitat să fac ceva ce îmi aducea bucurie...să scriu. Dar astăzi nu este despre scuze, pauze sau cancanuri, ci despre o tură care mi-a fost grea, și care mă readuce aici, deci îmi este foarte specială. Nu mai fusesem pe munte din Martie, iar sport nu prea am apucat să fac anul acesta. Până pe 19 August am fost foarte prinsă cu ale mele, dar apoi brusc am simțit că este vacanță și pentru mine . Am plecat de la a mă plânge că nu sunt în formă și că vreau o tură ușoară, de încălzire...am ajuns la "am nevoie de o tură în Făgăraș, hai pe Dara și Hâ...

(foto: Ovidiu) Data: 5 iunie 2020. Echipa: eu, Ovidiu, Claudia, Rareș. Traseu: Halta Timișul de Jos (740m)--Dâmbu Morii-Cabana Piatra Mare (1628m)--Vf. Piatra Mare (1884m)--Predeal (1030m). Nu pot spune ca aș fi rupt potecile in cele 2 luni de stare de urgență. Simțeam nevoia să mi se facă iar dor de munte, dor rău de tot. Așa că am stat cumințică și mi-am văzut de ale mele.  M-a apucat brusc, într-o zi cu soare. Aproape ca simțeam o durere fizică, așa tare voiam să fiu pe-o potecă.  Am pus ochii pe o superbitate de traseu în Buila (care sper ca va urma), dar mi-am dat seama că: 1) nu știu dacă putem merge 4-5 în mașină în afara localității (între timp am primit răspuns afirmativ de la Poliția Română). Și 2) nu știu exact forma genunchilor mei  (&co). Așa că am făcut consiliu și am decis s-o luăm ușor, cu o tură de încălzire: urcare pe Jepii Mici, coborâre pe Jepii Mari. Am secătuit refresh-ul pe "vremea Bucegi meteoblue" în speranța că va apărea o zi fără fulgere ș...

Data: 18-19 ianuarie 2020. Echipa: cu ghid ( Ilinca Stoenică ) Traseu: Păltiniș--Poiana Găujoara--Vf. Cindrel--Refugiul Cânaia (ziua 1)              Refugiul Cânaia--Șaua Bătrâna--Poiana Muncel--Păltiniș (ziua 2).  Încă de când am pus prima dată piciorul în Cindrel, mi-am dorit să-l vizitez și iarna. Visam atunci la zăpadă mare, chiar mă vedeam lipăind cu rachete pe dealuri, spre vârf . Dar nici în visele mele frumoase n-am bănuit că voi ajunge acolo așa curând (i.e. iarna asta), principalul motiv fiind faptul că cei cu care merg de obicei nu aveau echipament potrivit (la acel moment). Ar fi amuzant de menționat că în vară, am ajuns în Șaua Bătrâna de trei ori: când am mers spre vârf înainte de cursă , în alergarea de la semi , și când mi-am dus sora acolo (va urma).  M-am bucurat ca un copil când am văzut propunerea Ilincăi de tură și m-am înscris. Am fost foarte entuziasmată, aproape că am numărat zilele până la plecare . A...

Data: 6-7 februarie 2020. Echipa: eu, Matei, Rareș, Ovidiu. Traseu: Azuga--Plaiul lui Mihai Șoș--Vf. Clăbucetul Taurului (1520m)--Cabana Gârbova (ziua 1)              Cabana Gârbova--Predeal (ziua 2). Ideea acestei ture a venit în timpul unui prânz la institut. Din senin, am început să fac lobby pentru o tură la cabana Piatra Mare, mă gândeam că o excursie de iarnă până acolo n-ar trebui să pună mari probleme. Marea minune a fost că Matei a vrut să vină (deși la acel moment nu avea echipamentul strict necesar), iar apoi a fost doar o chestiune de timp să am accept-ul de la Ovidiu și de la Rareș, iar data excursiei a fost stabilită chiar atunci. Peste câteva zile am sunat la cabană să fac rezervare, și am aflat că nenea nu stă acolo decât în weekend, iar primul sfârșit de săptămână în care existau locuri libere era hăhăhăăăăăăăăt, departe. Așa că locul excursiei a devenit incert, dar data nu. Mi s-a pus pata pe munții Baiului, deș...

Continuarea acestor articole: urcarea spre cabană , ziua cu vârful . Când am făcut ochi în următoarea dimineață, atmosfera era tot apăsătoare, lumea își strângea lucrurile în liniște. Recunosc că am oscilat puțin între a păstra tensiunea în aer (aveam și eu drăcușorii mei), dar în primul moment prielnic am făcut o glumă, iar totul a revenit încet-încet la normal. Sau poate a fost doar impresia mea. La masă am pornit o discuție, voiam părerea celorlalți despre excursie. Am început prin a mă lăuda singură, la propriu, să-mi spun și eu matematic, cu plusuri și minusuri, gândurile legate de traseu. Atât mi-a trebuit. În următoarele 30-40 de minute am fost făcută ferfeniță , și am sfârșit prin a mă duce afară să dau niște apă la șoricei. Nu știu dacă m-a enervat mai tare faptul că cei care au fost cei mai incisivi tocmai terminaseră un (fuckin) semimaraton în 2h 50, sau faptul că totul s-a terminat cu fraza "excursia a fost ok".  Am ieșit afară și mi-am dat seam...

Continuarea acestui articol . Ne-am trezit bine dispuși, pregătiți să pornim spre vârf. Am primit un super mic dejun (pozat în prima parte). Eu și Adriana ne-am fardat în paralel (oupsy, dacă e cabană cu baie și oglindă, nu puteam rata ocazia:p), ne-am primit privirile stupefiate pe care le meritam , și am început urcarea cu 10 minute întârziere (arta cere sacrificii😄). Cabana Suru--Șaua Suru--Vârful Suru ( triunghi roșu+nemarcat, 2h 30min+30 min ) Eiiii, aici a venit micuța bubă. Urcarea este 99% continuă, deci destul de obositoare (833 metri diferență pozitivă de nivel). Din fericire ne-am înțeles foarte bine, am stat în bisericuțe permutate des și ne-am hlizit de parcă eram clasa a 5-a. După nici 50 de minute, am avut o priveliște foarte frumoasă asupra vârfului.

Disclaimer: nici un noob nu a fost rănit pentru realizarea acestui material. Dacă ați frunzărit puțin blogul și ați citit printre rânduri, ați observat, poate, că  marea mea dragoste sunt traseele lungi , de creastă , cu lanțuri și cățărări . Cele care îmi zgândăre limitele și genunchii, cele după care mă întorc acasă cu sufletul întors pe dos și totuși mai ordonat. Ei bine, nu toată lumea are aceleași gusturi sau atâția demoni de liniștit, și așa s-a născut ideea turei de noobi...din reproșuri că propun doar trasee grele unde nu poate veni oricine. Anul ăsta, s-a întâmplat. Doar că noobi pe care îi ochisem inițial au zis pas, așa că am scotocit printre colegii de facultate ca să găsim oameni cu mai puțină experiență, dornici să vadă ce-i așa șmecher la mersul pe munte. Așa am corupt 3 prieteni, dar din păcate unul s-a pierdut pe drum, într-un maxi stricat pe centura Târgoviștelui. Notă: menționez că deși numele este tura de noobi, am avut cu noi doar 2 începători, unul dintr...

Continuarea acestui articol .  Sebi s-a trezit la timp pentru a fi mângâiat de primele raze ale soarelui (e o glumă recurentă😃) și acestea i-au inspirat următoarele gânduri. Varianta Sebi Călătoria spre Cindrel a fost cumva neașteptată din mai multe puncte de vedere. Nu știu de voi, dar poate că nu e chiar înțelept să te apuci de căutat cazare cu 3 zile înainte să pleci undeva. Am avut surprinderea de a afla că în același weekend, pe lângă "Cindrel în alergare", mai avea loc în Păltiniș și o cursă din triada MTB și chiar "Raliul Sibiului". Așa că pentru oricine citește asta și își planifică din timp o excursie, verificați și dacă în perioada respectivă mai sunt alte evenimente importante, în caz că vreți să sunați după cazare abia cu 3 zile înainte de plecare:). A fost neașteptată și pentru că nici într-un milion de ani nu m-aș fi așteptat joi dimineața, atunci când mi-am început ziua mângâiat de o rază de soare (specială pentru că nu era de pe munte, e...

Data: 25-26 iulie 2019. Echipa: eu, Sebi, Rareș. Traseu: Păltiniș (1442m)--Poiana Găujoara--Șaua Bătrâna (1870m)--Ref. Cânaia (1966m) (ziua 1)               Ref. Cânaia--Vf. Cindrel (2244m)--Lacul Iezerul Mare--Ref. Cânaia--Șaua Bătrâna--Poiana Găujoara--Păltiniș (ziua 2). Nu mai țin minte cum ne-am hotărât să participăm la semimaratonul Cindrel în Alergare 2019, dar sună a idee venită imediat după cursa pe Oușor , în timp ce ne dădeam cu Voltaren și ne plângeam de toate încheieturile:)). Cert este că prin Aprilie 2019 eu, Rareș și Matei eram deja înscriși, dar vom vorbi mai multe despre asta în alt articol.  Eram puțin nemulțumită de traseu, mi se părea că n-o să simt suficient de bine ce înseamnă Cindrelul, așa că am propus să mergem și până la refugiu Cânaia...dar se putea doar înainte de cursă din motive personale. Sebi (care nu era înscris) a fost extrem de încântat; cum eu și Rareș nu țineam prea mult la timpul nostru total...

Data: 19 septembrie 2018. Traseu: Bâlea Lac--Vf. Iezerul Caprei (2417m)--Bâlea Lac. Nu eram deloc sigură că voi merge pe munte în timpul facultății, deși îmi promisesem de 1000 de ori ca așa voi face (și am reușit, cât de cât, chiar dacă nu cu prietenii: 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ). Așa că sub deviza "niciun an fără Făgăraș" și cu gândul că poate e ultima mea excursie pentru următoarele 9 luni, am făcut tot ce-am putut ca să ajung la Bâlea Lac. Se spune că nu trebuie să te întorci într-un loc în care ai fost fericit , și înțeleg de ce. Dar Transfăgărășanul e o excepție pentru mine. Am ajuns de 3 ori până acum, și de fiecare dată m-a încercat același sentiment pur de libertate. N-aș putea explica de ce. Poate pentru că eram singura mașină de pe drum, poate de la muzică, de la viteză, poate de la aerul rece care îmi trecea prin păr, poate pentru că știam mereu că urmează să urc pe munte...am revăzut acum câteva filmulețe din această vacanță și m-au lăsat cu un zâmbet...

Data: 2-3 februarie 2019. Echipa: cu ghid (Ioan Stoenică). Traseu: Bălan (865m)--Cabana Piatra Singuratică (1504m)--Vârful Hășmașul Mare (1792m)--cabană (ziua 1).              Cabana Piatra Singuratică--Vf. Ecem/Ascuțit (1707m)--Bălan (ziua 2).  Aveam deja în plan să ajung în munții Hășmașul Mare pe timp de vară ca să urc pe Piatra Singuratică (lanțuri&co 😀). Dar nu eram sigură că se va întâmpla în vara asta (2019), așa că imediat ce am văzut descrierea turei, m-am hotărât să merg. Asta și pentru că venea perfect, imediat după sesiune (...și ce sesiune). E important să menționez că după tura din Latoriței, m-am decis să investesc in bocanci de iarnă și crampoane /spikes/mini-colțari. Așa că aveam și niște jucării noi pe care abia așteptam să le pun la treabă. Mai mult, închiriasem rachete pentru că zăpada părea să fie mare pe sus, pe creste. Să scurtăm introducerea: am ajuns în localitatea Bălan, lângă biserica din centru și a...

Data: 21 octombrie 2018. Echipa: cu ghid (Ioan Stoenică). Traseu: Dragoslavele--Vf. Piatra Dragoslavelor (1434m)--Dragoslavele. Continuarea acestui articol . Micul dejun cu produse locale de la tanti din gradină a fost bine-venit, iar cănița cu lapte fierbinte mi-a dat energie să înfrunt vremea de afară: o dimineață cețoasă, rece, cu umiditate crescută. Eram destul de zgribulită când am pornit cu mașinile către Dragoslavele.

Data: 20 octombrie 2018. Echipa: cu ghid (Ioan Stoenică). Traseu: Moeciu de Sus (1100m)--Vârful Bucșa (1846m)--Șaua Strungulița--Șaua Strunga--Poiana Gutanu--Moeciu de Sus. Pot spune cu mândrie că multe lucruri legate de mersul pe munte le-am învățat de la 0 (mai citind, mai din greșeli...) împreună cu grupulețul meu alături de care am parcurs câteva trasee grele. Dar vine o vreme când (te deștepți la cap) îți dai seama că ai avea multe chestii de câștigat dacă ai merge alături de un profesionist, un om care a făcut o școală în sensul ăsta. Am găsit blogul lui Ioan Stoenică încă de când am căutat informații și sfaturi pentru primele mele excursii pe munte. Apoi i-am descoperit emisiunea " Pe poteci spre inima ta " difuzată pe Travel Mix și postată pe youtube . Între timp a obținut atestatul de Lider Montan Internațional și organizează de câțiva ani buni ture de mers pe munte pentru începători sau avansați. De ce nu am mers cu el până acum? Simplu: eu aveam grupul...