Bijuteria ascunsă pe Valea Lotrului: cascada lui Ciucă/Scoruș, Munții Căpățânii

Data: 25 noiembrie 2018.

Echipa: cu ghid (Ioan Stoenică).

Traseu: Lacul Mălaia--Cascada Scorușu--lacul Mălaia.

După aventura trăită cu o zi înainte pe creasta munților Latoriței, s-a decis ca duminica să fie rezervată unui traseu mai prietenos. Urma să mergem către o cascadă nu foarte cunoscută publicului larg, cascada Scoruș sau cascada lui Ciucă. Marcajul începe chiar de lângă lacul Mălaia, unde se găsește un indicator, dar google maps-ul e mult mai precis decât aș putea vreodată să explic eu.   

Lacul Mălaia--Cascada Scorușu (1h dus + 1h întors, punct roșu)

Indicatorul 

Ieri iarnă, azi toamnă

Poteca este în ușoară urcare pe valea Bucureasa Mare și de multe ori suntem nevoiți să traversăm râul, ba într-o parte, ba în cealaltă. Sunt amenajate podețe sau bușteni pe care faci puțină echilibristică, numai bune pentru instantanee de care să râzi mai târziu. După o oră care a trecut foarte repede, ne-a întâmpinat o minune...

Cădere liberă...

People for scale 

Se pare că oamenii din zonă o știau de mulți ani, dar destinația a fost promovată de un localnic, nea Ciucă. Firul de apă se numește Bucureasa Mare și numără în total 6 cascade. Dânsul s-a zbătut să marcheze traseul și să o aducă în atenția publicului larg. Am reținut că a măsurat cu sfori căderea de apă, și aceasta ar avea aproximativ 70m, dar cu tot cu cascadele de mai sus sunt 110m, deci este una dintre cele mai înalte de la noi din țară!  Puteți vedea un mini-interviu cu domnul Ciucă aici (minutul 7:40) și aici.

Știu că e un gând exagerat, dar pe moment am avut impresia că sunt printre primii oameni care descoperă acest loc și m-am simțit cumva norocoasă să fiu atunci-acolo. 

Desprinsă parcă din poveștile cu zâne

Încercări de a o surprinde pe cameră...dar nu stă

Îmi pare tare rău că pozele mele sunt fade în comparație cu realitatea. Am încercat mai multe unghiuri și setări, cred că doar o filmare ar putea transmite o fărâmă din spectacol.
Dar cel mai bine e să fii acolo, și să nu te fure peisajul dat de zmeurici:)).

Echilibrul meu era foarte precar:))) (foto: Ioan Stoenică)

A fost relaxant gândul că timpul nu ne presează. Așa am aflat detalii interesante despre promovarea cascadei și ce s-ar mai putea face cu ceva bună-voință din partea celor de sus...

Mostră de potecă 

La coborâre

Drumul de întoarcere a fost foarte plăcut, mai ales pentru discuțiile pe care le-am purtat cu membrii grupului. Mi-am dat seama că în articolele mele cu eticheta ghid, am ignorat aproape în totalitate "factorul uman", adică am încercat să mă refer cât mai puțin la frânturi de conversații, glume și tot ceea ce completează atât de frumos experiența unei drumeții. Dar am făcut acest lucru pentru a proteja (mult spus) oamenii cu care am călătorit, nu vreau să fiu un reportofon cu picioare. Atunci când merg cu prietenii e cu totul altceva, am acordul lor de a povesti tot ceea ce-mi doresc.

Probabil că așa voi proceda și în continuare, voi fi mai discretă în privința experienței umane atunci când merg alături de oameni noi, dar asta nu înseamnă cu nu am ce să spun, ci că aleg să nu fac asta. Apropo de această idee, vreau să scriu un articol de comparație între a merge cu ghid vs a merge cu prietenii, părți bune și părți mai puțin bune. Doar timp să avem...

Nu știu exact de ce, dar mi s-a părut interesant acest tractor 

Detaliu 

Este minunat cum un weekend in natură îți poate schimba starea de spirit...le mulțumesc colegilor de tură și lui Ioan pentru locurile spectaculoase pe care mi le-am fixat în harta inimii. Acestea mi-ar fi rămas necunoscute pentru mulți ani dacă n-aș fi fost acolo cu ghid, căci munții Latoriței sunt nemarcați (și mi-ar fi fost oricum imposibil să bănuiesc cât de frumoși sunt!) iar cascada n-are încă afișe de mare star pe stâlpii Bucureștiului, habitatul meu natural...

Traseul spre Scoruș este ușor și te duce la o comoară nebănuită, mândria comunei Mălaia. Îl consider foarte potrivit și pentru turele în familie. Am găsit câteva hărți utile aici.

Lacul Mălaia