Prima tură de Mountain Bike: La Table, Peștera, Măgura

Data: 24 octombrie 2020.

Echipa: Eu, Vlad(uț), Miron, Ovidiu, Rareș. 

Traseu: Zărnești (722m)--Prăpăstii--La Table (1422m)--Șaua Joaca (1445m)--Peștera--Măgura--Zărnești.

Am muncit destul de mult ca să existe (de acum încolo) și variante video pentru excursiile noaste. Aceasta e prima care are si filmuleț pe canalul meu de Youtube. Fiți blânzi:).  

Hai să vedem cum de-am ajuns să scriu acest articol. Totul a început acum 3 ani, când mi-am cumpărat mândrețe de bicicletă. Eram hotărâtă să fie cât mai ușoară, de oraș, voiam să pun pe ea coșuleț si floricele, să fiu această panseluță-războionică (evident, bugetul era limitat). Dar nenea de la magazin mi-a deschis puțin ochii cu privire la gropile bucureștene, și mai important, la faptul că poate cândva în viitor o să vreau s-o plimb și pe teren mai accidentat. Practic, atunci a fost implantat în mintea mea sâmburele ideii de MTB (Mountain Bike).  

Recent chiar am simțit nevoia să încerc ceva nou, așa că am lăsat scuzele "nu avem biciclete, nu putem" deoparte și am căutat soluții alternative. Pentru băieți am găsit un centru de închiriat în Zărnești (aici). Erau niște monștrii Cube-urile alea, arătau și se comportau foarte bine...Nordica mea părea o mârțoagă pe lângă ele. Mi-a și spus domnul care ni le-a dat că o să mă cam chinui cu "bicicleta mea de oraș"...

Ar mai fi un mic aspect de menționat. Ovidiu mersese ultima dată cu bicicleta la vârsta de 10 ani, și atunci doar pentru o scurtă perioadă, pe o bicicletă...să zicem neconformă. În ziua propunerii, a reușit să "meargă" vreo 200 m prin spatele institutului, iar apoi am mai găsit un răgaz în care să exersăm 2h prin Herăstrău. Și ăsta a fost antrenamentul: Ovidiu era perfect pregătit pentru ce avea să urmeze:). 

Traseul propus este nr. 4 din această listă de 11 trasee de bicicletă în Piatra-Craiului (link). L-am ales pentru că parcursesem la picior Prăpăstiile Zărneștilor și toată bucata La Table-Șaua Joaca-Peștera-Măgura. La bocanci drumul fusese foarte ușor, și aveam impresia că asta se traduce prin ușor și pentru mtb. În săptămâna dinaintea excursiei am găsit și acest articol care a reprezentat un imbold suplimentar (aka un șut în fund, un pas înainte) că planul nostru este într-adevăr făcubil.  

Zărnești--Fântâna lui Botorog--Prăpăstii--La Table--Șaua Joaca (~4h)

În poze panta nu pare mare, însă când încerci să urci pe bicicletă, simți cum ard picioarele. Probabil de aia am primit foarte multe înjurături la urcare, iar Miron, Vlad și Ovidiu au împins destul de mult bicicleta la deal. Eu am ciclat atât cât să nu-mi fie rușine cu mine, iar Rareș a fost cel mai ambițios, aproape că nu s-a dat jos de pe bicicletă. 

Prin Prăpăstiile Zărneștiului

Să se vadă cine a muncit:))

După aproximativ 2h de urcare, am ajuns în sfârșit la o mică porțiune de coborâre colorată. Trecusem de toate indicatoarele care făceau dreapta spre cabana Curmătura.       

Porțiune cu toamnă de vis

Nebunie

Walk of shame ne-focusat

Peisajul s-a schimbat apoi brusc. Am ajuns la o mică porțiune de pădure, total neciclabilă. Era chiar și un pod drăguț de trecut, iar mai apoi am luat bicicletele în brațe ca să traversăm un mic râu. Nu a fost toată lumea fericită la partea asta:)). Am înțeles ulterior, dintr-un comentariu la filmul de pe Youtube, că această zonă se poate ocoli pe undeva pe sus, devenind total ciclabilă (mulțumesc mult tuturor celor care aduc observații constructive sau aprecieri!!!).   

Ups, mică porțiune de pădure

Îi dăm cu concentrare

S-a lăsat cu victime

Imediat după ce am trecut râul, am făcut o mini-pauză într-o poiană din care se vedea foarte frumos creasta Craiului. De acolo până în zona La Table am mai făcut 15 minute, și apoi încă 20 de minute până în Șaua Joaca. Traseul are acest defect/calitate, depinde cum o iei. În prima parte urci cam toată diferența de nivel, până în Șaua Joaca, dar apoi cobori tot, tot, tot! 

Mică coborâre înainte de urcarea finală spre Șaua Joaca

Selfie-ul de "vârf". Ce-mi place poza cu bicicletele

Șaua Joaca--Peștera--Măgura--Fântâna lui Botorog--Zărnești (~2h)

Am început coborârea cu o pantă ierboasă pe care am prins cel puțin 33 km/h. Gâfâielile obosite au dispărut miraculos, făcând loc strigătelor de entuziasm și încântare. 

La un moment dat am și zburat de pe bicicletă: era o coborâre cu pantă mare, pe pământ cu pietre, și drumul avea un fel de șanț în mijloc. Nu știu exact ce-am făcut (de fapt, cred am vrut să trec de pe-o parte a șanțului pe cealaltă), dar am fost proiectată pe jos, în noroi, ca o domnișoară ce sunt. N-a fost foarte grav, țineam frânele destul de bine când s-a petrecut evenimentul, s-a lăsat doar cu câteva vânătăi. Și cu aparatul foto care a dat puțin de pământ... 

Creasta ne veghează

În viteză...cam mare

Toamnă mohorâtă peste Peștera

Au urmat alte coborâri woow, continue, pline de adrenalină și de pietre. Începuse și să plouă destul de serios, dar nu ne păsa absolut deloc (!!!). Mtb-ul e mult mai greu decât mi-am imaginat, și nu mă refer la urcare! Fundul bicicletei mele sărea efectiv în toate părțile, în același timp... Țineam frânele cu destul de mult suflet, dar și viteza, bat-o vina...îmi plăcea puțin pericolul, vântul care-mi bătea în față, noroiul care se lipea de roți și care zbura în toate părțile. Puțin cam mult!

Mârțoaga mea dragă. O cheamă Nordica:)

De pe drum adunate

Și ploaia după noi...

Nu simțeam doar eu asta. Miron și Rareș erau FOARTE încântați, parcă zburau la vale cu bicicletele lor. Vladuț nu a fost foarte zgomotos, părea că în el există un echilibru destul de bun între plăcere și dorința de a nu-și rupe gâtul:)). Despre Ovidiu ce să zic...el e destul de serios așa, știu asta pentru că am mers în multe ture pe munte cu el. Ei, în excursia asta a râs cu gura până la urechi, de multe ori, l-am prins și pe cameră! 

Dă-i dă-i dă-i...fix bambucea!

Vremea mohorâtă se coloreză cu zâmbete

Am impresia că partea care le-a plăcut băieților cel mai mult a fost coborârea din Măgura până la Fântâna lui Botorog: niște serpentine pe forestier bătut bine de mașini (deci drum nu extrem de accidentat), pe unde au putut să se dea în stambă. 

O ultimă coborâre spre Fântâna lui Botorog

Mostră de indicatoare

Ah, iar e momentul concluziilor. În primul rând, traseul este foarte bine marcat, găsim indicatoare în fiecare intersecție cu probleme. Strava zice că am făcut 28,52 km, cu 776m diferență pozitivă de nivel. Timpul nostru total, cu pauze, a fost de 6h. Aici este link-ul către activitatea înregistrată. 

Bicicleta mea s-a comportat exemplar, chiar sunt mulțumită (deși vremea n-a fost perfectă, ne-a și plouat binișor). Adevărul e că m-am plimbat 100 de metri cu un Cube și m-am cam îndrăgostit de frânele lui hidraulice (ale mele sunt mecanice, pe disc) și de cauciucurile mai sănătoase, masive, de 29'. Încep să mă gândesc pentru prima dată serios la varianta de a-mi tuna bicicleta...alt sport, alte investiții:)). 

Pentru mine, urcatul pe munte, pe un traseu solicitant, are și o componentă spirituală, n-aș știi să explic foarte clar, și nici nu vreau asta. Ei bine, tura asta de MTB a fost 100% lumească, de amuzament, adrenalină, glume și distracție. Nu că ar fi ceva râu în asta! Dimpotrivă, cred ca vom merge din ce în ce mai des și astfel pe munte, deja am început să caut trasee, sau să mă gândesc dacă unele mai vechi sunt adaptabile la 2-roți. Cred că-mi doresc să gust sportul ăsta pe trasee mai puțin umblate, munți mai mici care poate la picior m-ar plictisi. 

Eram convinsă că o să le placă mult băieților ziua aceasta, mtb-ul pare a fi mai agresiv și mai plin de adrenalină decât mersul pe munte, dar entuziasmul lor mi-a depășit cu mult așteptările. Se fac planuri pentru publicarea de articole în liste roșii&galbene pentru buget de biciclete noi și alte bucurii, ce altceva să-mi mai doresc?! Cred că de acum lupta va fi să-i duc pe munte cu piciorul, fără biciclete...

Vom vedea.