Am fost "Pe poteci" cu Ioan Stoenică (I): Vârful Bucșa și Șaua Strunga, Bucegi

Data: 20 octombrie 2018.
Echipa: cu ghid (Ioan Stoenică).
Traseu: Moeciu de Sus (1100m)--Vârful Bucșa (1846m)--Șaua Strungulița--Șaua Strunga--Poiana Gutanu--Moeciu de Sus.

Pot spune cu mândrie că multe lucruri legate de mersul pe munte le-am învățat de la 0 (mai citind, mai din greșeli...) împreună cu grupulețul meu alături de care am parcurs câteva trasee grele. Dar vine o vreme când (te deștepți la cap) îți dai seama că ai avea multe chestii de câștigat dacă ai merge alături de un profesionist, un om care a făcut o școală în sensul ăsta.

Am găsit blogul lui Ioan Stoenică încă de când am căutat informații și sfaturi pentru primele mele excursii pe munte. Apoi i-am descoperit emisiunea "Pe poteci spre inima ta" difuzată pe Travel Mix și postată pe youtube. Între timp a obținut atestatul de Lider Montan Internațional și organizează de câțiva ani buni ture de mers pe munte pentru începători sau avansați.

De ce nu am mers cu el până acum? Simplu: eu aveam grupulețul meu și un fel de orgoliu de a face lucrurile singură. Cumva consider că pe un anumit vârf sau traseu dificil trebuie să ajung prin forțele proprii (asta însemnând idee, organizare și, în fine, hiking-ul), iar dacă nu pot face asta înseamnă că nu e de mine sau că trebuie să aștept să mai cresc (munțomanic vorbind). Nu agreez ideea de a plăti pe cineva să mă ducă pe un vârf, pentru mine nu asta înseamnă muntele. Dar vreau să merg cu un profesionist pentru a învăța despre vegetație, geografie, animale, poteci nemarcate, echipament, fructe comestibile(!!!), pentru a auzi povești despre munți în care eu nu am ajuns încă.

Mai mult, sezonul toamnă-iarnă vine cu provocări diferite față de vară. În primul rând, ai nevoie de cunoștințe suplimentare legate de poteci abordabile & zăpadă & echipament. În al doilea rând, programele și dorințele celor cu care merg de obicei nu se mai aliniază așa ușor (de fapt, e cam imposibil). Alt impediment este acela că nu prea știu ce fel de trasee vreau: nu-mi doresc vârfuri înalte, nu-mi doresc trasee tehnice, iar cu pădurile mai am de lucrat și vara :)). Trebuie să învăț ce-mi place în anotimpul rece, ce pot și mai ales cum să merg în siguranță! Recunosc că nu știam la ce să mă aștept de la o călătorie cu ghid dar după câteva ezitări, i-am scris. Și iată ce a ieșit.

Sâmbătă la ora 5:50 AM intram singurică în gară. În tren am întâlnit o colegă de grup, iar din Ploiești am fost duse cu mașina de un nou coechipier. Grupul complet s-a format în Moeciu de Sus. Toți cei 12 viteji am strâns bine șireturile la bocanci și am plecat.

Moeciu de Sus--Vârful Bucșa (triunghi roșu, 2h 20min)

Am urmat drumul forestier și nu după mult timp am început urcușul prin pădure.

Urcare, nu glumă

Știe cineva diferența:)?

Come to the dark side, we have poteci

Ritmul de mers a fost constant-mediu. După urcări mai susținute, luam câte o pauză scurtă ca să ne regrupăm și să ne tragem sufletul. În astfel de momente am învățat despre puiuții de brad (cu care voi avea poze în partea a II-a), despre diferența dintre brad și molid, despre galbenele zade...

Ieșirea din pădure & Vârful Bucșa

În bătaia vântului

Urcușul spre Bucșa îndulcit de merișoare

Pe vârf am luat o pauză pentru sendviș-uri și am învățat o importantă lecție de toamnă-iarnă: în pauze adaugi straturi, altfel îngheți:)). Le vei da jos la câteva minute bune după ce te repui în mișcare. Recunosc că mi-au lipsit Pepsi-ul și selfie-ul de vârf, dar le-am recuperat în ziua următoare:p. Tot cu gândul la băieți, am lăsat un mesaj pe grup să știe că am ajuns cu bine.

Vârful Bucșa--Șaua Strungulița --Refugiul Șaua Strunga (bandă roșie, 1h 30 min)

Ar trebui să menționez faptul că prognozele pentru acel weekend erau rele (~80% șanse de precipitații), în mod normal nici nu mi-aș fi pus problema să plec din București. Dar voiam să învăț să merg și pe vreme capricioasă. Am avut parte de multă ceață și vizibilitate redusă pe vârfuri, dar asta nu a știrbit în niciun fel frumusețea traseului, ci i-a adăugat o notă de mister. Și până la urmă nu am prins niciun strop de ploaie :). 

Învăluiți în ceață

Șaua Strungulița (alt. 1938m)

Stâncăraie

La un moment dat, Ioan ne-a oprit și ne-a întrebat unde este refugiul... Nu prea mi-a venit să cred când am auzit că este undeva la 50m de noi, nu vedeam nimic în jur, dar așa era! După ce am mai făcut câțiva pași, am reușit să îi disting clar profilul...

Refugiul

HD?! (alt.1893m)

La refugiu am făcut o pauză de povestit...despre refugii, despre cabane de la noi și din afară, întâmplări mai amuzante sau mai puțin amuzante din munți. Toate acestea duceau la ceea ce se cheamă educație montană, care la noi lipsește cu desăvârșire. Haideți să fim cât se poate de pregătiți pentru neprevăzut: să avem mereu bocancii, frontala, folia de supraviețuire, hainele adecvate condițiilor meteo, harta și INFORMAREA. Pentru că dificultatea traseului, eventuale zone expuse, diferența de nivel, timpul total, marcajele nu trebuie să le aflăm când suntem deja acolo, ci înainte să spunem DA unui traseu. Și suntem o generație norocoasă, acum suntem la câteva click-uri distanță de a afla aceste lucruri.

Șaua Strunga--Poiana Gutanu--Casa Bângăleasa (bandă roșie, 1h+10 min)

Vizibilitate++;

Vârful Bucșa, am urcat prin dreapta. 

Culori

Poza de grup & Șaua Strunga (foto: Ioan Stoenică)

Galbenele Zade

Pe poteci

Să vezi o stână fără să înghiți în sec cu gândul la câini...

Verde-n degradé

O rază timidă

Șaua Strunga sau 
După noi, potopul.

Gettin' messy

Până la cer

Ce noroc!

Indicator în Poiana Guțanu

Verde

Soare!

Lucrurile mici

Aici am făcut o pauză luuuungă. Am stat întinși în iarbă și ne-am bucurat de soarele care ieșise din nori și, după caz, de ciocolată:)). Ne-am încărcat bateriile.

Cabana de vânătoare Bângăleasa

Casa Bângăleasa--Moeciu de Sus (triunghi roșu, 1h)

N-am fost niciodată așa relaxată ca în coborârea ce a urmat. Am avut ocazia să-mi exprim timid fricile și am înțeles că sunt puțin exagerate:)). Am speranțe că va veni vremea în care liniștea pădurii va aduce pace și în sufletul meu, la fel cum o fac crestele.

Și eu spre Moeciu... (foto: Ioan Stoenică)

Indicatorul

Azuriu printre copaci

Ajunși cu bine în Moeciu de Sus, am pornit cu mașinile către Fundățica unde urma să dormim. Am parcurs o bucată din culoarul Rucăr-Bran și m-a impresionat. Am mai fost pe acolo când eram copil dar nu mai țineam minte prea multe detalii. Am revăzut draga mea creastă a Pietrei Craiului, mi-am adus aminte emoțiile pe care mi le-a dat și am urmărit-o cu privirea minute-n șir, până a dispărut după un colț... 

Creasta Pietrei Craiului
Piatra Mică (extrem dreapta) 
Turnu, Ascuțit, La Om..și Sudica. (de la dreapta către stânga)

Deci, cum a fost Pe Poteci?
Foarte mișto. Grupul a fost pestriț dpdv al vârstei și ocupațiilor, dar asta a fost și frumusețea, iar accentul a căzut pe pasiunea comună pentru munte. Atmosfera a fost relaxată, multe glume, chiar mi-a plăcut. Și am învățat câteva lucruri importante. Prețul excursiei a fost super ok (iar afirmația asta vine de la o studentă...). Ar trebui să spun că toată lumea era bine echipată, în formă. Faptul că mergi cu ghid nu te scutește de responsabilitățile pe care le aduce mersul pe munte. Recunosc că a fost ciudat să nu știu la virgulă toate datele, timpii și marcajele, să nu "visez" porțiuni de traseu. Dar a fost și relaxant, într-un final. Practic, nu aveam niciun spoiler:)).

Ioan este un om de munte adevărat care și-a transformat pasiunea în meserie, iar asta se simte imediat. A făcut o școală serioasă, recunoscută internațional și pune mult suflet în excursiile pe care le organizează. Totul se desfășoară într-un cadru legal, iar grupul este mereu compact, maxim 14 persoane. Vreau să subliniez că e important să alegem cu atenție oamenii care ne ghidează pe munte. Puteți găsi mai multe detalii despre el aici.

Îmi place mult că în turele lui nu atacă vârfuri, nu face ascensiuni, nu cucerește. Cei care merg cu el au ocazia să vadă și zone mai puțin umblate, mai sălbatice, munți cu un farmec aparte. Pentru că vârfurile care te cuceresc și își aduc bucurie nu au neapărat 2500+m și lanțuri; chiar și o moviliță de 1500m te poate surprinde prin peisaje și învățături. Ca să îl parafrazez, noi, cei ce mergem pe munte, trebuie să ne învățăm inima să tresalte și la lucruri mărunte care ne apropie de natură: o gâză, o căpiță de fân, chiar ploaie măruntă și ceață. 

Îl recomand cu căldură celor care ar vrea să învețe să meargă pe munte responsabil, celor care poate nu au un grup stabil, celor cărora partea de organizare nu le surâde, tuturor celor care vor să descopere locuri speciale din munți (deși îmi e greu să cred că citiți articolul ăsta dar nu ați auzit de Ioan...).  Eu una voi mai merge Pe poteci cu el și poate ne vedem pe acolo.

Va urma.