Despre extravaganțe înainte de-un semi (I): Refugiul Cânaia, M-ții Cindrel
Data: 25-26 iulie 2019.
Echipa: eu, Sebi, Rareș.
Traseu: Păltiniș (1442m)--Poiana Găujoara--Șaua Bătrâna (1870m)--Ref. Cânaia (1966m) (ziua 1)
Ref. Cânaia--Vf. Cindrel (2244m)--Lacul Iezerul Mare--Ref. Cânaia--Șaua Bătrâna--Poiana Găujoara--Păltiniș (ziua 2).
Nu mai țin minte cum ne-am hotărât să participăm la semimaratonul Cindrel în Alergare 2019, dar sună a idee venită imediat după cursa pe Oușor, în timp ce ne dădeam cu Voltaren și ne plângeam de toate încheieturile:)). Cert este că prin Aprilie 2019 eu, Rareș și Matei eram deja înscriși, dar vom vorbi mai multe despre asta în alt articol.
Eram puțin nemulțumită de traseu, mi se părea că n-o să simt suficient de bine ce înseamnă Cindrelul, așa că am propus să mergem și până la refugiu Cânaia...dar se putea doar înainte de cursă din motive personale. Sebi (care nu era înscris) a fost extrem de încântat; cum eu și Rareș nu țineam prea mult la timpul nostru total de la semi, nu am dat înapoi. A rămas un DA. Planul era ca joi să ajungem în Păltiniș și apoi la refugiu, iar vineri să ne întoarcem pe același drum, să nu forțăm mai mult de atât. Dar s-a întâmplat asta?! Nu, și nu regret nimic!
Păltiniș--Poiana Găujoara--Șaua Bătrâna (50 min + 45 min, cruce roșie)
Nouă ne-a fost greu să ne dăm seama de unde pornește exact traseul (Păltiniș e un punct de start foarte vag). Indicatoarele le-am găsit sub un telescaun, chiar înainte de Cabana Nora. Traseul merge 5 minute pe forestier, iar apoi intrăm într-o pădure luminoasă, superbă. După ceva timp am cotit spre stânga, tot pe potecă și curând am ajuns într-o urcare obositoare printr-o poiană. Poiana Găujoara😃.
Indicatoare lângă telescaun
Peste râu și prin pădure...
Din Poiana Găujoara
Apoi am avut de trecut pe lângă o stână, dar din fericire oile erau la păscut undeva sus (cu tot cu câini), așa că emoțiile s-au amânat. Știam că în două zile vom avea de parcurs același traseu până în Șa, așa că am fost atenți la porțiunile alergabile. După stână poteca e mai lină, în urcare ușoară, și aproape de șa este o zonă mlăștinoasă. Bine de știut:).
Deja promite traseul!
Fabuloasa
Am întâlnit turma de oi și de capre aproape de Șaua Bătrâna, dar nu era niciun câine în zonă. Am văzut vreo 2 ciobani undeva sus pe deal, așa că ne-am făcut loc printre ele cu curaj.
Indicator în Șa și niște oi pe fundal
Șaua Bătrâna--Refugiul Cânaia (1h 45, bandă roșie)
Eram super mulțumiți de timpul nostru, așa că am decis să facem o mică pauză. M-am invârtit eu cât m-am învârtit să fac niște poze, și n-am apucat să iau 2 gurițe din sendviș că am auzit lătrături...cu ceva efort am văzut și câinele, venea spre noi. Așa că s-a ales praful de pauza noastră, am strâns taraba și am luat-o în pas ferm către refugiu cu speranța că poate în vârful următorului deal n-o să ne deranjeze nimeni din mâncat:)).
Cam ce ne aștepta
În planul cel mai îndepărtat, centru-dreapta este Vf. Cindrel
Câinele s-a oprit undeva la 100-150m de noi, în niște tufișuri, a mai hămăit puțin, și ne-a lăsat în pace. Pfuuu.
Tra-la-la
Privire înapoi spre Șaua Bătrâna
Atenție! Puțin după Șaua Bătrâna am pierdut semnalul și n-am mai avut deloc până în următoarea zi, în același loc.
Vai, sufletul meu...
Faptul că majoritatea pozelor sunt cu băieții mult în față nu e artă...este dovada că eu nu eram în cei mai buni parametrii și că baieții aveau un ritm foarte alert, cu care îmi era greu să țin pasul. Poate pentru prima dată în viață am fost în mod constant ultima din grup și recunosc că n-am făcut-o cu plăcere, i-am trecut puțin Dunărea (în gând, desigur😊).
Detaliu
Cu mult zoom se vede deja cabana, departe-stânga
Mostră de traseu
Ieșind din stâncă
Pe ultima bucată de drum am vorbit atât de mult de Medicină & co încât am impresia că am făcut eu facultatea aia:)). A fost foarte drăguț, întodeauna e o plăcere să mergem cu Sebi pe munte, tocmai pentru că e atât de pasionat când vorbește despre asta, reușește să ne angreneze în discuție și pe noi ceilalți.
Ne apropiem
Vedem acoperișul roșu!
E momentul să spun câteva cuvinte despre cabană. Cu câteva zile înainte de excursie, am luat legătura cu cabanierul, Doru, pentru a face rezervare. A fost o mega surpriză să văd că mi se cere mail-ul și că primesc acolo exact condițiile cabanei, ce am putea să mâncăm și prețurile, plus câteva atașamente, hartă și track-uri gps. WOW!!! A da, refugiul este de fapt o cabană (nu poate să primească acest titlu din motive birocratice). Paturile sunt curate, este izvor imediat lângă clădire, la fel și toaleta. Atenție: cabanierul nu stă întreaga săptămână acolo, trebuie deci să sunați înainte pentru rezervare! Câteva detalii aici.
Când am ajuns noi acolo, ne-au întâmpinat doi prieteni ai cabanierului care trăgeau cu o minune de Suzuki Vitara ditai creanga uscată. Peste puțin timp a apărut și domnul Doru, cu o voie bună și o prietenie pe care n-am mai întâlnit-o pe munte. Ne-a întrebat dacă vrem să bem ceva, iar eu ca o domnișoară ce sunt m-am gândit la ceai. Am primit în schimb câteva glume și o Silva neagră, așa că am bifat și "prima dată când am băut alcool pe munte":)).
Povestea ceaunului (foto: Rareș)
Încă la prima:p
Munții Lotrului, văzuți chiar din fața cabanei
Nici măcar nu ne-am dus rucsacii în cameră, ne-am așezat pe băncuță lângă foc și ne-am pus pe povestit. Nu pot să trec sub tăcere faptul că în ceaun se cocea o tocăniță de oaie care ne făcuse o poftă teribilă, dar nu ne era destinată, așa că a trebuit să ne mulțumim cu fumul:))))).
Am stat în jurul focului de când am ajuns, pe la ora 18, până pe la 1-2 noaptea. A fost prima dată când am avut ocazia asta și a fost special. Am văzut norii cum se fac portocalii, apoi s-a întunecat, apoi au apărut primele stele... Băieții se simțeau bine și discuțiile cu domnul Doru au făcut toată seara. Mie nu prea-mi place să repet trasee (cel puțin acum, când am foarte multe idei de locuri noi), dar la Refugiul Cânaia am simțit că vreau să mă întorc, des. Mi-ar plăcea tare mult să merg iarna acolo, pe rachete; ahhh, cred că am prins și microbul ăsta.
Singurul meu regret era că îmi lăsasem geaca acasă (aveam doar polar și windstopper) și se făcuse destul de răcoare, dar când eram zgribulită, mă apropiam mai tare de foc...
Călduț
Portocaliul de sus e de la foc
Va urma.
