Coborârea din Buila
Continuarea acestui articol . Dimineața a venit pe nesimțite. Am deschis ochii și am văzut soarele strălucind vag prin cortul galben. După câteva foieli leneșe, mi-am făcut curaj să dau piept cu frigul dimineții, să ies din cort. Curând ne-am strâns cu toții să organizăm micul dejun, pe aceiași piatră mare care ne-a fost blat și masă de bucătărie cu o seară înainte. Tot ce-mi amintesc este o ciocolată fierbinte dulce (prea dulce!) care a încălzit dimineața.