Pe-o creastă surprinzătoare către Vf. Măgura Codlei, M-ții Perșani
Data: 2 iulie 2020.
Echipa: eu, Ovidiu, Rareș, Vlad.
Traseu: Codlea (561m)--Cetatea Neagră--Vf. Măgura Codlei (1292m)--Codlea.
Când coboram Balaurul din Bucegi în toamna trecută, cineva a arătat cu degetul o mogâldeață păroasă (i.e. împădurită) din depărtări și așa am aflat și eu de existența Măgurei Codlei. Mi-a rămas în minte faza, mai ales pentru că pe moment nu mi-a fost clar ce mare brânză poate fi interesant la o gălușcă de 1200m. Zilele trecute când scrollam plictisită, mi-au atras atenția niște poze foarte bine făcute din zona respectivă și mi s-a pus pata, am zis că trebuie să văd și eu ce-i așa special acolo.
Așa cum mi-am promis după tura din Piatra Mare, am mers la ortoped să văd ce se întâmplă cu genunchii mei. N-o să dau prea multe detalii aici (cei apropiați visează deja diagnosticul), cert e că nu e nimic grav, ci o problemă mecanică cu care m-am născut. Vestea bună e că n-am stricat eu nimic, vestea proastă este că mă vor durea întodeauna genunchii pe coborâre și nu prea voi putea îmbunătăți acest lucru. Era o zi însorită de miercuri atunci când am aflat aceste lucruri și după puțină apă dată la șoricei și frustrări destul de puerile, am zis să sărbătorim diagnosticul în cel mai bun fel: următoarea zi să fim pe munte.
I-am dat mesaj lui Vlăduț, i-am propus excursia și a doua zi dimineața îl culegeam, împreună cu ceilalți, din gara Brașovului. Ajunși în Codlea, am avut o mică problemă cu găsirea zonei din care începe traseul, a trebuit să merg cu Ovidiu la muzeul din centrul orașului să întrebăm. Doamna de acolo a fost foarte drăguță și ne-a explicat ce și cum. A insistat să vizităm și muzeul la întoarcere, iar noi am confirmat deși la acel moment nu eram convinsă că ne vom întoarce. Pentru punctul de pornire pe traseu, de pe strada Măgurei continuați pe strada Vulturului până în poiana mare cu indicatoare (cred că se cheamă zona Maial). E locul perfect pentru lăsat mașina (dar în oraș puteți ajunge și cu trenul).
Codlea--Cetatea Neagră--Vf. Măgura Codlei
(triunghi albastru+punct roșu, 3h 30min)
Am luat-o puțin înapoi, pe drumul de unde venisem cu mașina, căci triunghiul pornește din asfalt, e un stâlp cu indicatoare undeva pe partea stângă a str. Vulturului.
Capra sare masa...
Indicatoare la început de drum
Îl dăm pe brazdă pe Vlăduț (foto: Ovidiu)
Of, țânțarii
După porțiunea de început pe asfalt, drumul urcă ușurel pe la umbră. Era o zi foarte călduroasă, probabil și altitudinea scăzută a contribuit, cert este că pe noi ne-au omorât țânțarii. Recomand să aveți cu voi un spray anti-insecte, cred că niciodată nu am fost așa deranjată de aspectul ăsta până acum.
Petice luminoase
Triunghiul albastru și cel roșu urcă destul de mult pe drum comun. Se despart într-o bifurcație cu indicator.
Bifurcație
Poiana lui Sulică
Întreaga zonă este extrem de bine marcată, culorile sunt proaspete și întâlnești stâlpi cu indicatoare des. Tot respectul pentru oamenii care s-au ocupat așa atent să aducă zona mai aproape de turiști. Am înțeles că până de curând doar brașovenii și cunoscătorii puteau vizita Măgura.
Indicator foarte apropiat de zona Cetatea Neagră
Spre ruine
Urcând Cetatea
Aici am făcut un prim popas de masă. Undeva în depărtare se auzeau niște câini, dar ne-am lămurit curând că pe un alt versant, se află câteva case răsfirate și ne-am liniștit. Eram super entuziasmată să văd bucățica marcată cu punct roșu, creasta care leagă cetatea de vârful cel mai înalt. Sincer, nu prea știam la ce să mă aștept.
Începem creasta!!!
Case răsfirate
Destul de multe stânci
Și multă vegetație
Din păcate pozele nu sunt elocvente, dar mi-a plăcut FOARTE MULT bucățica respectivă. Creasta, deși învelită în vegetație bogată, este stâncoasă. Au fost câteva zone de cățărat serios unde bețele ne-au cam incomodat, și câteva zone un pic expuse, dar nimic exagerat. Vlăduț a fost puțin mai marcat de ele decât noi, el fiind la a doua excursie pe munte! (Despre prima lui tură, cabana și vârful Suru, puteți citi aici).
Piatra Mică a Craiului ca un balaur peste hobitat
Detaliu
Ultima parte din urcarea spre vârf este pur și simplu printr-o pădure largă, iar momentul în care ajungi pe Măgură este neașteptat, pentru că nu bănuiești că e chiar acolo:)). Vederea nu este de 360 de grade, de fapt ca să fiu complet cinstită, nu vezi mare lucru în jur pentru că sunt copaci. Dar bucățica aceea de creastă și semnul distinctiv merită tot efortul. Până la Cetatea Neagră noi am făcut 1h 30min, iar apoi până pe vârf (bucățica de creastă) încă 1h 45 min.
Vedeta de pe vârf
Și cel mai drăguț semn
Selfie-ul
Indicatoarele de lângă vârf
Vf. Măgura Codlei--Codlea (triunghi roșu, 1h 45min)
Am luat prânzul la umbră și am ales să coborâm pe o variantă destul de rapidă, triunghi roșu. Uitasem că o bună parte din drumul de urcare a fost comună, și deci că finalul drumului îl vom cunoaște. În orice caz, începusem deja să pun puțină presiune să trecem pe la muzeu dacă reușim să ajungem înainte de 18:)), așa că a fost o idee foarte bună să alegem acea potecă.
Începem coborârea
Am simțit durere într-unul dintre genunchi la nici 5 minute de la (re)pornire. Atunci am făcut un sondaj, i-am întrebat pe baieți dacă ei calcă (la coborâre) mai pe călcâi sau mai pe vârf. Cu această ocazie mi-am dat seama că eu 6 ani de zile am coborât prost, pentru că eu mă proptesc destul de serios în călcâi (ceea ce pune o presiune mare pe genunchi), așa se întâmplă când chiulești la lecția cu mersul... Tot restul coborârii am încercat să aterizez mai pe vârfuri, deși nu mi se pare deloc natural. Minune, am simțit durerea mult mai puțin, spre deloc! E drept că nici traseul nu a fost foarte solicitant, dar eu tot m-am bucurat și-am luat-o ca pe o mică victorie.
Familie de copaci
Planuri peste planuri
Tot drumul a fost dedicat micilor bârfe matematice, planurilor de a fi iar colegi de birou (SAU NU), și istoriei recente a României. Ne-a povestit Ovidiu despre ultimii ani de comunism, mineriade, bănci românești în anii '90 și țepe, inflație și prim-miniștrii. Povești compuse din amintiri proprii sau lucruri citite. Chiar interesant, ca să nu zic șocant de-a dreptul pe alocuri.
Codlea de pe deal
În jurul orei 17 am ajuns cu bine la mașină (sutele de bubițe de țânțari intră la categoria bine😅). Strava zice că am făcut în total 12.18 km cu 729 m diferență pozitivă de nivel.
Eram perfect în timp ca să dăm o fugă la muzeu. O sa fiu sinceră, nu aveam deloc aștepări mari, dar am rămas extrem de plăcut impresionată. Muzeul are încăperi curate și amenajate cu bun-gust. Sunt expuse cele mai interesante piese de istorie ale orașului Codlea. Mi-a plăcut mult și de domnul care ne-a fost ghid, un umor fin și o pasiune vibrantă pentru colecțiile pe care le prezenta. Recunosc că tehnologia mi-a luat ochii...aveau un sistem foarte drăguț prin care puneai telefonul în fața ferestrei și vedeai Codlea-ul de acum 100 de ani, puteai chiar sa dai și zoom. Și multe alte trick-uri de genul ăsta.
.
Când femeile erau la putere
Albert Ziegler, zbor istoric peste Codlea în 1913
La sfârșit am primit câte un pliant cu orașul și punctele acestuia de interes (inclusiv traseele montane). Repet, mi-a plăcut foarte mult și chiar insist ca dacă aveți drum pe acolo, să-l vizitați. Oamenii au făcut o treabă minunată din a-și pune în valoare micile bogății.
Curtea interioară a bisericii fortificate
Excursia asta a fost ca o gură de aer proaspăt pentru mine. Am descoperit o grupă nouă de munți și un traseu de creastă care ne-a surprins. Nu mă așteptam să găsesc pasaje de cățărare și stânci la altitudini așa joase. Din fericire, zona aceasta nu mai este accesibilă doar pentru brașoveni și cunoscători, așa cum am zis, este super bine marcată și așteaptă bocanci noi pe care să-i uimească. Plănuiesc să mă întorc cândva pentru a parcurge și restul de bulină roșie.
Referitor la genunchi, atât s-a putut:). O să mă doară pe toate coborârile pe care le voi onora, și o să învăț să trăiesc cu asta. Probabil că dacă lucrez suficient de mult la bibilică și o să mă droghez cu anti-inflamatoare și geluri, o sa pot trăi chiar rezonabil cu asta. Așa că ne vedem curând pe poteci.
