Răsăritul de pe Vârful Toaca (1904m), Ceahlău
Data: 13-14 august 2018.
Echipa: eu, Dragoș, Matei.
Traseu: Cabana Izvorul Muntelui--Piatra cu apă--Cabana Dochia.
Cabana Dochia--Vf. Toaca(1904m)--Cabana Dochia--Cabana Izvorul Muntelui.
Continuarea acestui articol.
Am spus cum a venit ideea semimaratonului, dar n-am zis nimic despre Ceahlău. Cu vreo 2 săptămâni înainte de semi, ne-am apucat să organizăm excursia pe zile. Vorbeam cu Matei și ne-am dat seama că dacă tot batem drumul până-n Vatra Dornei, poate am putea să mai facem o mică drumeție la întoarcere, să mai testăm o grupă montană din Carpații Orientali...și așa am ajuns la ideea de a vedea răsăritul de pe vârful Toaca.
Ziua de 12 august am petrecut-o aproape în totalitate în pat, citind sau jucând chestii pe calculator. Aveam o febra musculară groaznică (chiar dacă luasem aspirină) și fiecare pas era un chin. Mai mult, îmi lua cam 3 minute să urc două etaje pentru că mă dureau genunchii. Rău. Voiam foarte mult să urc în Ceahlău, dar în ziua aia nu am fost sigură că o să pot face asta. De reținut: pizza comandată în Vatra Dornei e foarte foarte bună!!!
Luni dimineață am plecat cu mașinile către Cabana Izvorul Muntelui, unde Sebi, Adi și Rareș aveau să rămână peste noapte. Eu, Dragoș și Matei urma să dormim la cabana Dochia. În planul inițial și Rareș urca cu noi, dar entorsa de la semimaraton a schimbat asta [n-a spus nimic despre ea în povestirea lui pentru că o sucire de gleznă pe ultimul kilometru nu i s-a părut esențială:)]. După ce am așteptat mâncarea o oră și ne-am enervat destul de rău, am pornit către căsuța de informare. Am plătit taxa de intrare în Parcul Național Ceahlău (3 lei pentru studenți) și am pornit pe bandă albastră către cabană. Pe indicator timpul estimat era de 3h 30min-4h.
Cab. Izvorul Muntelui--Piatra cu apă--Cab. Dochia (bandă albastră, 2h 15min)
Tot drumul este prin pădure. Poteca este largă și umblată dar urcă aproape continuu. Nici nu mai trebuie să spun că după 15 minute eram gata să mă întorc dacă cineva ar fi propus, dar băieții n-au înțeles remarca mea subtilă. Încercam să fac conversație ca să ne facem auziți, dar asta nu e punctul meu forte... chiar mi-au lipsit discuțiile despre fotbal și jocuri, nu am să mă mai plâng de acum încolo. Lui Dragoș și Matei le-am spus abia a doua zi când am ajuns în același punct că eu acolo aș fi renunțat și au râs :)). Timpul nostru micuț se datorează faptului că am mers cu viteza lui Dragoș pe 95% din traseu. Asta a fost posibil datorită genunchierelor și gelului Voltaren...
Poteca este largă și uneori întunecată
Perfecțiune
Scara
Resimțeam efortul de cu 2 zile în urmă și un lucru care ne-a impulsionat destul de mult a fost faptul că Matei a folosit aplicația Munții Noștri. Așa ne-am putut vedea în orice moment ca un punctuleț roșu pe hartă și am știut cât am urcat și ce diferență de nivel mai avem de parcurs.
Maiestuoasă
Piatra cu Apă și Detunatele
Un colț de stâncă printre ramuri
Detaliu
Indicatoarele de la cabană
Am fost bucuroasă să constat că parcul este îngrijit foarte bine. Din loc în loc erau montate suporturi de lemn și am găsit multe panouri informative legate de floră, faună și chiar legende ale formațiunilor stâncoase. Aveai ce învăța de pe drum. La cabană am ajuns pe la 18:10, așa că am reușit să prindem și apusul cu jocurile lui de lumini. Mânăstirea Ceahlău se află în spatele cabanei, la câteva minute. Este o construcție din lemn, mică, înconjurată de liniște și munți.
Cel mai înalt vârf al masivului se numește Ocolașul Mare (1907m) și este rezervație științifică, accesul în zonă este interzis. Dar îl putem admira din depărtare :D.
1. Raze
2. Vârful Toaca în lumini calde (ambele foto: Matei)
Turlă în asfințit
Nuanțe în Scăldătoarea Vulturilor
1. Priveliștea din fața cabanei în lumina serii
2. Vârful Ocolașul Mare
Cabana Dochia (1750m) este, de fapt, o construcție foarte mare. Am fost mirați să vedem cum comenzile primesc un număr și ești strigat la microfon pentru a-ți ridica cina. Poate e doar o chestiune de gust, dar aș fi vrut să fie puțin mai bogată "atmosfera de cabană". Poate data viitoare:).
Am fost cazați într-o cameră cu 15 paturi simplă, dar curată. Am picat alături de-un grup de vreo 8 tineri care erau chiar mai pantofari ca noi (există!). Nu de alta, dar spărgeau semințe când am intrat noi seara ca să ne culcăm și au fost destul de zgomotoși. Totuși ne-am înțeles ok (am aflat că aveam aceleași opțiuni politice:)) ) și sperăm că nu i-am trezit dimineața.
La ora 5 a sunat ceasul. Am apăsat snooze cu toată inima, dar peste încă 5 minute eram în picioare. Afară era aproape întuneric, așa că ultimele pregătiri le-am făcut la frontală. Ne-am spălat pe dinți și duși am fost. La indicatoare am găsit o doamnă care ne-a întrebat dacă poate veni cu noi, așa că am parcurs drumul spre vârf în echipă de 4. La frontale:D.
Cabana Dochia--Vârful Toaca (bandă roșie, ~30 min)
Nu am găsit indicator către vârf, dar marcajul este foarte vizibil. Cum stai cu spatele la cabană, trebuie să o iei spre stânga.
La frontale
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
și nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
*în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
*eu cu lumina mea sporesc a lumii taină
și-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micșorează, ci tremurătoare
mărește și mai tare taina nopții,
așa îmbogățesc și eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
și tot ce-i neînțeles
*se schimbă-n neînțelesuri și mai mari
*sub ochii mei-
căci eu iubesc
*și flori și ochi și buze și morminte." (Lucian Blaga)
Pozele cu * sunt făcute de Matei.
Am admirat mai bine de o oră spectacolul pe care norii îl dădeau în fața noastră înainte de a lua micul dejun. Atât răsăritul cât și marea de nori ne-a dus cu gândul în Vamă, la Bolero-ul lui Ravel. Totuși, mie îmi suna melodia asta în cap, era și în ton cu evenimentele din țară.
Simetrie (Acela de departe o fi Oușorul?)
1. Tradiții
2. Viața e rareori așa simplă
Tangențial (medalia HTE 2018)
1. Spuma zilelor
2. Stanca Panaghiei
Ne aștepta o coborâre și apoi un drum foarte lung până la București. Cu o seară înainte decisesem să ne întoarcem tot pe bandă albastră pentru a fi cât mai repede jos, la urma urmei obiectivul principal fusese atins. Sper să văd și alte poteci ale Ceahlăului în viitor, căci cu greu ne-am urnit, așa de frumos era.
Vârful Toaca--Cabana Dochia (30 min, bandă roșie)
1. Vf. Ocolașul Mare și cabana Dochia
2. Scara
Hai!
Din fața cabanei
Cabana Dochia--Cabana Izvorul Muntelui (bandă albastră, 1h 40 min)
Am umplut sticlele cu apă la izvorul de lângă cabană și am început coborârea. Făcusem un târg cu Dragoș că dacă vrea să coborâm pe același traseu, trebuie să meargă puțin mai încet ca să rămânem împreună. Simțeam la fiecare pas cum își pune frână ca să n-o ia înainte:))))). Cu toată convenția noastră, tot am coborât foarte repede, timpul pe indicator era de 2h 30min-3h.
Ceahlăul este plin de legende și aș lăsa ca temă pentru acasă de găsit în pozele de mai sus lacul Bicaz și de citit următoarele: legenda referitoare la Piatra cu Apă, legenda Detunatelor, legenda vârfului Toaca, legenda Panaghiei, despre Scăldătoarea Vulturilor, legenda Dochiei (acestea fiind povești care privesc strict traseul de astăzi). Le puteți găsi, de exemplu, aici. Hartă folosită, aici.
...
Poate că nu am fost foarte vorbăreață în acest jurnal de tură, dar cred că a fost mai bine să las pozele să vorbească. A fost un efort și poate o micuță extravaganță să urcăm aproape imediat după semimaraton, dar a meritat. O poză surprinde o fărâmă foarte mică din ceea ce se vede de fapt. Mi-aș dori să pot aduce acasă tot muntele, dar asta e imposibil, singura soluție e să mă întorc. Le mulțumesc lui Matei și lui Dragoș pentru că și de data asta le-a lipsit o doagă. La mai multe :D.
Am ajuns bine la cabana Izvorul Muntelui unde ne-am întâlnit cu ceilalți și în scurt timp am pornit spre cheile Bicazului, Buzău cu o mică escală și București. Ca sfârșit de jurnal, voi lăsa câteva poze făcute din mașină și din mers pe drumurile patriei, atât la dus, cât și la întors. De ce? Pentru că am văzut lucruri frumoase chiar și de pe banala banchetă din spate/față în cele 18 ore petrecute acolo. Mi-ar plăcea să pot spune prin ce zonă a fost făcută fiecare poză, dar este aproape imposibil.
De pe drum (foto: Matei)
Random (foto: Matei)
Masivul Ceahlău cu Toaca, Ocolașul Mare și lacul Bicaz
Cheile Bicazului 1 (foto: Matei)
