Cutie Călătoare

Prima parte o puteți citi aici . Șaua Crăpăturii (1660m)--Vf. Turnu (1911m) ( punct roșu, 1h 30 min ) Și a început tare: primul lanț cerea să te cațeri și să încaleci cu fața la stâncă un bolovan grăsun, lucru care n-a fost chiar așa ușor, mai ales pentru oamenii nu foarte înalți. Unii dintre noi au considerat bucata respectivă ca fiind cea mai grea din partea de urcare. Apoi lanțurile s-au succedat ușor-ușor, pentru traversări sau cățărări unde prizele naturale nu erau suficiente.

  Data: 29-31 august 2018. Echipa: eu, Dragoș G, Matei, Rareș, Mara, Dragoș S. Traseu: Fântâna lui Botorog--Prăpăstiile Zărneștilor--Cabana Curmătura (ziua 1).              Cab. Curmătura--Vf. Turnu--Vf. Ascuțit--Vf. La Om--Refugiul Grind--La Table--Casa Folea (ziua 2).              Casa Folea--Fântâna lui Botorog (ziua 3). E groaznic de greu să scriu despre tura asta. Am tot încercat; am scris și am șters. Până la urmă am așteptat să vină momentul potrivit, care este acum. Nordica a însemnat foarte mult pentru mine, orice aș scrie este un \epsilon față de ceea ce am simțit/văzut/trăit. Probabil că asta nu va fi o poveste scurtă , așa că recomand un fotoliu comod în care să vă afundați la porțiunile mai expuse și un ceai cald alături (căci pe creastă nu sunt surse de apă!). Pentru cei nerăbdători, partea efectivă cu traseul este aici . Am citit un jurnal de călătorie despre Nordică când încă n...

Data: 21 octombrie 2018. Echipa: cu ghid (Ioan Stoenică). Traseu: Dragoslavele--Vf. Piatra Dragoslavelor (1434m)--Dragoslavele. Continuarea acestui articol . Micul dejun cu produse locale de la tanti din gradină a fost bine-venit, iar cănița cu lapte fierbinte mi-a dat energie să înfrunt vremea de afară: o dimineață cețoasă, rece, cu umiditate crescută. Eram destul de zgribulită când am pornit cu mașinile către Dragoslavele.

Data: 20 octombrie 2018. Echipa: cu ghid (Ioan Stoenică). Traseu: Moeciu de Sus (1100m)--Vârful Bucșa (1846m)--Șaua Strungulița--Șaua Strunga--Poiana Gutanu--Moeciu de Sus. Pot spune cu mândrie că multe lucruri legate de mersul pe munte le-am învățat de la 0 (mai citind, mai din greșeli...) împreună cu grupulețul meu alături de care am parcurs câteva trasee grele. Dar vine o vreme când (te deștepți la cap) îți dai seama că ai avea multe chestii de câștigat dacă ai merge alături de un profesionist, un om care a făcut o școală în sensul ăsta. Am găsit blogul lui Ioan Stoenică încă de când am căutat informații și sfaturi pentru primele mele excursii pe munte. Apoi i-am descoperit emisiunea " Pe poteci spre inima ta " difuzată pe Travel Mix și postată pe youtube . Între timp a obținut atestatul de Lider Montan Internațional și organizează de câțiva ani buni ture de mers pe munte pentru începători sau avansați. De ce nu am mers cu el până acum? Simplu: eu aveam grupul...

Data: 13-14 august 2018. Echipa: eu, Dragoș, Matei. Traseu: Cabana Izvorul Muntelui--Piatra cu apă--Cabana Dochia.              Cabana Dochia--Vf. Toaca(1904m)--Cabana Dochia--Cabana Izvorul Muntelui. Continuarea acestui articol . Am spus cum a venit ideea semimaratonului, dar n-am zis nimic despre Ceahlău. Cu vreo 2 săptămâni înainte de semi, ne-am apucat să organizăm excursia pe zile. Vorbeam cu Matei și ne-am dat seama că dacă tot batem drumul până-n Vatra Dornei, poate am putea să mai facem o mică drumeție la întoarcere, să mai testăm o grupă montană din Carpații Orientali...și așa am ajuns la ideea de a vedea răsăritul de pe vârful Toaca.

Prima parte a articolului, cea cu variantele lui Adi, Rareș și Matei este aici . Varianta Cipriana   Sâmbătă dimineața la 7 am sărit din pat. M-am îmbrăcat la repezeală cu hainele pre-stabilite, mi-am luat borsetuța și am coborât la micul dejun mirându-mă de cât de frig poate fi. Un sendviș, o banană, niște migdale și un Supradin a fost răspunsul meu final la eterna întrebare "Ce să mănânc în dimineața cu pricina?". Am ajuns acolo suficient de în timp a.î. să mă pot manifesta ca înainte de examen. Noroc că băieții erau foarte optimiști și mi-au transmis și mie asta, plus că aveam un chef nebun de alergat. Ne-am aliniat la start având așteptări diferite, ca și pregătirile noastre. Eu îmi doream ca în maxim 8 ore să am medalia la gât. Nu mai țin minte fluierul de start. Am apăsat play la Mp3 și am început să alerg în cel mai lent pas posibil. 

Medalia și răsăritul de pe Vf. Toaca, Ceahlau (va urma) Detalii organizatorice: tura aceasta are 2 grupe de munți diferite, 2 experiențe diferite, 2 echipe diferite, un singur drum prin Moldova. În total 5 zile geniale: să începem cu primul eveniment.  Data: 11 August. Echipa: eu, Matei, Dragoș, Rareș, Sebi, Adi.  Traseu: Semimaraton Hit the egg - Oușoru Challenge 2018 (23km, 1200+ diferență de nivel). Punct maxim: Vf. Oușoru (1639m).

D ata: 18-19 iulie 2018. Echipa: eu, Dragoș, Matei, Rareș. Traseu: Schitul Pahomie (776m)--Schitul Pătrunsa (1018m)--Curmătura Builei (1560m)--Șaua Ștevioara--Vf. Vânturarița Mare (1885m)--Șaua Ștevioara--Schitul Pahomie. Această tură trebuia să aibă loc între penultimul meu examen și al doilea pain au chocolat , dar vremea nu a ținut cu noi: în 10 masive situate la o distanță ok față de București prognoza meteo era dezastruoasă . Am fost extrem de supărată, dar am luat decizia inteligentă de a amâna orice ieșeală pe munte. Două săptămâni mai târziu, în Vamă fiind, vorbeam cu Matei câteva trasee când am intrat să verificăm vremea. Am văzut negru în fața ochilor când am observat că, în și mai multe grupe de munți, erau probabilități mari de precipitații pe următoarea săptămână.  În zilele ce au urmat, primul lucru pe care îl făceam dimineața era să verific prognoze. Nimic: ploaie peste tot, eventual și fulgere; minunat. Dar marți s-a schimbat subit predicția în Bui...

Continuarea acestui articol . Vârful Viștea--Cabana Podragu ( bandă roșie +  triunghi roșu, 3h 30min ) Coboram destul de abrupt printr-o ceață deasă. După vreo 40 de minute ne-am așezat să mâncăm, deși nu era planificată o pauză prea curând. Priveam cu o oarecare compasiune oamenii care urcau pe partea aceea, era deja destul de târziu, panta abruptă iar vremea nu tocmai grozavă. Întrebarea standard era "dacă am ajuns pe vârf", iar răspunsul era mereu un "DA" hotărât.