"Mai e mult??" Tura de noobi 2019: Cabana și Vf. Suru (2283m), Făgăraș, partea I
Disclaimer: nici un noob nu a fost rănit pentru realizarea acestui material.
Dacă ați frunzărit puțin blogul și ați citit printre rânduri, ați observat, poate, că marea mea dragoste sunt traseele lungi, de creastă, cu lanțuri și cățărări. Cele care îmi zgândăre limitele și genunchii, cele după care mă întorc acasă cu sufletul întors pe dos și totuși mai ordonat. Ei bine, nu toată lumea are aceleași gusturi sau atâția demoni de liniștit, și așa s-a născut ideea turei de noobi...din reproșuri că propun doar trasee grele unde nu poate veni oricine.
Anul ăsta, s-a întâmplat. Doar că noobi pe care îi ochisem inițial au zis pas, așa că am scotocit printre colegii de facultate ca să găsim oameni cu mai puțină experiență, dornici să vadă ce-i așa șmecher la mersul pe munte. Așa am corupt 3 prieteni, dar din păcate unul s-a pierdut pe drum, într-un maxi stricat pe centura Târgoviștelui. Notă: menționez că deși numele este tura de noobi, am avut cu noi doar 2 începători, unul dintre ei pentru prima dată pe-o potecă (#forța Vlăduț!). Rog deci ceilalți 6 participanți să nu se simtă jigniți sau subestimați, dar în această mini-serie, cu toții vom fi numiți așa indiferent de pretenții și experiență.
Data: 16-18 august 2019.
Echipa: eu, Matei, Rareș, Sebi, Dragoș S, Adriana, Ovidiu, Vladuț.
Traseu: Halta Sebeș-Olt--Sebeșul de Sus--Culmea Moașei--Cabana Suru (ziua 1)
Cabana Suru--Vf. Suru--retur (ziua 2)
Cabana Suru--Valea Moașei--Sebeșul de Sus--Halta Sebeș-Olt (ziua 3).
Încep prin a spune că am fost puțin mai stresată decât într-o tură obișnuită. Am trimis listuță cu ce trebuie să conțină bagajul celor noi, am dat sfaturi de echipament, am dădăcit și cotcodăcit, am explicat traseul (poate nu suficient), am stat 1h la coadă în Gara de Nord pentru bilete (ce-i drept, cu companie), am făcut rezervări și am tras de toată lumea să scrie în Excel-ul lui Sebi pentru ce feluri de mâncare optează în cele 3 zile. Mi-am făcut griji pentru că nu știam condiția fizică a celor noi și de faptul că poate grupul nu se va închega cum trebuie, fiind 3 medii relativ diferite: Vianu, Mate și Medicină. Am încercat 1) să aleg traseul cu grijă, dar astfel încât 2) excursia să fie o shaorma cu de toate (aș fi zis salată de boef, dar lui Vlăduț nu-i place😛). Veți vedea că la partea a doua am nimerit din plin. Una peste alta, am pus foarte mult suflet, pe alocuri puțin prea mult. Iar de data aceasta, excursia a fost mai puțin despre traseu, și mai mult despre oameni.
I-am invitat să scrie ce le dorește inimioara, dacă vor. Recunosc că mi-a fost puțin frică, mă așteptam la multe înjurături (se pare că le-am primit pe toate live, yey). Dar am râs și am rămas cu un zâmbet larg pe buze după ce le-am citit textele. Vor fi 3 articole, cu cele 3 zile de traseu. În fiecare din ele o să fac un mic rezumat al zilei, așa cum am trăit-o eu. Pentru invitați nu voi rupe textul însă, aș micșora mult din calitatea și savoarea poveștilor lor.
Se iau 8 noobi, se adaugă 1800m diferență pozitivă de nivel, frontale, puțin Pepsi, tocană și cântece de munte.
Se amestecă bine stropind din belșug cu noroi și apă de izvor. La final se presară 4 km de asfalt fierbinte.
Se obțin dureri de gambe, de genunchi, și de orice,câteva înjurături dar amintiri prețioase. Sper.
Halta Sebeș-Olt--Sebeșul de Sus--Culmea Moașei--Cabana Suru (1h+4h, triunghi roșu)
Detalii tehnice: din gară până în Sebeșul de Sus sunt 4 km pe asfalt. Lungi, foarte lungi. Apoi ajungem la bifurcația triunghi roșu/bulină roșie. Noi am urcat pe triunghi (și coborât pe bulină). Cred cu tărie că asta este cea mai frumoasă variantă. Poteca urcă prin pădure destul de lin, abia spre sfârșit devine mai pieptișă și când nici nu mai speri, răsare cabana:). E un drum destul de lung, la final simți cei 1000m diferență de nivel, dar șerpuiește prin pădure și este liniștitor.
Indicator în gară
Pe asfalt
Varianta Ovidiu
Am să scriu sub formă de notițe:).
ZIUA 1. Mie mi s-a parut că drumul (de la gara Sebeș-Olt până la cabană) a avut 3 părți.
Partea 1 (1,5h)-cea mai plictisitoare-de la gară până la bifurcația dintre poteca pe vale și poteca pe “culme”. Drum asfaltat și neasfaltat, pe lângă lanuri de porumb și case părăsite. A fost chiar mai plictisitor decât drumul pe jos Gara Bușteni -> Gura Diham (care într-adevăr e mai scurt).
Indicatoare cu cele două variante la intrarea pe traseu
Sebeșul de Sus
A se observa ca râdeau
În urcare ușoară
Partea 2 (1,5h)-începutul pădurii. Urcarea a fost foarte ușoară, au început discuțiile despre anime-uri, pe care le credeam dispărute de la sfârșitul anilor '90:)). Așteptam cu nerăbdare schimbarea subiectului cu unul din care să înțeleg și eu ceva.
Șir indian
Mostră de potecă
Detaliu cu copaci
Par supărați, nu?
Am urcat ceva! (foto: Dragoș)
Partea 3 (tot ~1,5h)- urcarea propriu-zisă, cea mai plăcută parte a traseului. Am ajuns chiar înainte de lăsarea întunericului, am luat o pauză exact la momentul potrivit pentru a evita ursul rătăcit în jurul cabanei, în final, totul ok. M-a surprins pofta de vorbă a domnului cabanier, credeam că trebuie să participăm fiecare dintre noi la un interviu înainte să putem intra în cabană:).
Nu tocmai fericiți cu astfel de vești:))
CORNER TAKEN QUICKLY, ORIGIIIIIIIIIIIII
(mă scuzați, am stat prea mult cu ei)
Ce-am auzit pe ultima parte de pădure...(video: Matei)
Dimineața la cabană
ZIUA 2. Vreme perfectă (soare împletit cu nori), poteca nu-foarte-dificilă, drumeți pe traseu, poze pe vârf (mulțumirile mele celor care au făcut fotografii, eu nu am vrut să car aparatul foto cu mine în tura aceasta:D). Surpriza plăcută pentru mine a fost să găsesc câteva afine pe la 1900m, lângă potecă. Seara la cabană a fost cam galagioasă, dar n-o să povestesc despre asta.
Perfecțiune (...nu vreți să știți câte perechi flămânde de ochi m-au înjurat pentru poza asta)
ZIUA 3. Pornire întârziată (din cauza micului dejun luat târziu). Coborârea a fost abruptă, am pierdut mult timp în câteva locuri. Pârâul pe care a trebuit să îl “sărim” de câteva ori ne-a cam lăsat cu bocancii uzi, dar am avut noroc cu soarele intens, s-au cam uscat toate până la gară (nu pana la cea din Sebeș, ci până la cea din Brașov:)). Pe ultimii 5 km îmi făceam planuri pentru o zi în plus în Brașov, în situația în care am fi pierdut trenul, dar în cele din urmă nu a fost cazul.
FINAL: Am ajuns acasă fără nicio întârziere (bravo CFR calatori!!!). Ah…nu am scris prea mult despre ceilalți participanți…îl felicit pe Vlad care a mers binișor pentru prima lui urcare pe munte, și le mulțumesc celor care mi-au trimis fotografii frumoase și celor care s-au ocupat de organizare!
Peste câteva luni, va fi un ditai ciobănesc
Varianta Cipriana (pentru ziua 1)
A fost foarte drăguț, s-a râs în hohote și s-a discutat exagerat de mult despre pasiuni bărbătești (anime-uri, fotbal și jocuri video, ce credeați?!), așa că am stat destul de mult în față, încercând să scap de ei. Mi-am dat seama abia spre sfârșit că nu e ok, și am recuperat (zic eu) în zilele următoare, stând mai spre coada grupului. Merci Matei că tu ai fost mai inspirat:D.
Pe ultima urcare însă eram ultima, împreună cu Vlăduț, ceilalți fiind puțin mai în față. Se întunecase (nu total, dar nu mai vedeai bine fără lanternă), îi dădusem frontala mea, și îi vorbeam verzi și uscate de facultate, nici nu știu ce bârfeam pe acolo, orice ca să-i mai iau din gândurile de oboseală. Brusc, s-au auzit lătrături. Bucurie, însemna că e aproape cabana. Apoi strigăte omenești, huiduieli, fluiere...holy shit, ce e asta?! Mi-a fost clar în secunda 2, dar era deja viteza maximă pentru ora respectivă, așa că n-am mai pus presiune suplimentară, plus că eram grup mare. Abia când am văzut acoperișul cabanei i-am zis direct lui Vlăduț că poa' să bage sprint dacă ține la viețile noastre. Tocmai trecuse ursoaica cu 3 pui pe la stâna din apropierea cabanei, și fuseseră goniți către aceasta. Dacă am fi ajuns cu 5 minute mai devreme, îi vedeam și noi. Fun fact, dacă am fi urcat pe celălalt drum, am fi dat bot în bot cu ei.
De notat că ziua s-a terminat cu brațe agitate în jurul oalei cu sarmale și a mămăligii fierbinți și cu hohote de râs în camera care ne-a adăpostit pe noi toți, cei 8 noobi:).
Foame mare (foto: Matei)
