Unde mi-aș duce sora pe munte dacă ar da balerinii pe bocanci: Iezerul Caprei, Făgăraș

Data: 19 septembrie 2018.

Traseu: Bâlea Lac--Vf. Iezerul Caprei (2417m)--Bâlea Lac.

Nu eram deloc sigură că voi merge pe munte în timpul facultății, deși îmi promisesem de 1000 de ori ca așa voi face (și am reușit, cât de cât, chiar dacă nu cu prietenii: 1, 2, 3, 4, 5, 6). Așa că sub deviza "niciun an fără Făgăraș" și cu gândul că poate e ultima mea excursie pentru următoarele 9 luni, am făcut tot ce-am putut ca să ajung la Bâlea Lac.

Se spune că nu trebuie să te întorci într-un loc în care ai fost fericit, și înțeleg de ce. Dar Transfăgărășanul e o excepție pentru mine. Am ajuns de 3 ori până acum, și de fiecare dată m-a încercat același sentiment pur de libertate. N-aș putea explica de ce. Poate pentru că eram singura mașină de pe drum, poate de la muzică, de la viteză, poate de la aerul rece care îmi trecea prin păr, poate pentru că știam mereu că urmează să urc pe munte...am revăzut acum câteva filmulețe din această vacanță și m-au lăsat cu un zâmbet tâmp și cu un dor de vară dureros.

Planul inițial era să urcăm pe vârful Vânătoarea lui Buteanu, dar ca niciodată, nu mi-am notat frumușel timpii și marcajele de acasă, mă gândeam ca va fi evident la fața locului. Dar nu a fost.  

Bâlea Lac (2034m)--Șaua Caprei (2315m) (30 min, triunghi albastru)

La 9 dimineața am pornit la drum cu entuziasm și cu o mică durere de cap. Urcarea este continuă, 281 m diferență de nivel, dar nimic expus sau dificil.

Bâlea Lac în liniștea dimineții 

 Indicator

 Mostră de potecă

Indicatoare în Șaua Caprei

În șa am întâlnit o mică problemă...pe indicatorul vechi marcajul pentru Vânătarea lui Buteanu era cruce albastră, iar pe cel nou triunghi albastru. Nu aveam semnal la telefon, nici hartă la noi și așa cum am spus, eu nu mă interesasem înainte. Alți oameni, ciuciu. Iar partea cu adevărat frustrantă era că NU VEDEAM MARCAJE, nici cruce albastră, nici triunghi albastru. După ce ne-am învârtit minute în șir ca niște lei în cușcă, am pornit spre stânga, direcția arătată de indicatoare. 

Am înaintat pe ceva ce semăna cu o potecă cam 20 de minute, și la un moment dat am văzut o cruce albastră extrem-extrem de ștearsă. Eu eram deja nervoasă și panicată în acel moment. Nu puteam să înțeleg cum pe un traseu ultra umblat nu există marcaje...mi se părea că nu suntem unde trebuie. Cu riscul de a rata ținta, am hotărât să ne întoarcem. Ajunși înapoi în Șa, am sunat la Salvamont să întrebăm ce și cum. Ni s-a spus că marcajul este triunghi albastru și că pornește din șaua Caprei. Nu o să înțeleg niciodată ce s-a întâmplat acolo, pot doar să mă consolez cu gândul că nu era atunci momentul să ajung pe Vânătarea lui Buteanu...cine știe ce-mi rezervă viitorul.

De pe poteca fără marcaje

Șaua Caprei--Vf. Iezerul Caprei (10 min, bandă roșie)

Foarte debusolați, am început să urcăm în dreapta, către un vârfuleț pe care se vedea fluturând steagul României. Am ajuns repede în vârf și ne-a fost clar că suntem pe Iezerul Caprei. Experiența neplăcută a fost îndulcită de peisaje, amintiri, soare, bucuria de a vedea 6 coloși de peste 2500m ai Făgărașului la un loc. Te uitai într-o parte: Vânătarea lui Buteanu, Viștea și Moldoveanu. În cealaltă, Lespezi, Cornul Călțunului și Negoiu. 

În planul cel mai îndepărtat, trapezul Viștea-Moldoveanu 

Privire spre Transfăgărășan 

Un colț...

 Vârfurile Lespezi și Cornul Călțunului (stânga)

Negoiu (centru-stânga)

Când roz e lumea toată... 

 Ahhhhh cât de dor îmi este

Fiecare pasionat de munte are propria grupă montană preferată, iar pentru mine sunt Făgărașii. Să fii pe un vârf, și vezi în jurul tău alte 10 la fel de provocatoare...Adevărul este că după tura atât de nebunească cu blugi spre Moldoveanu, dorințele mele s-au schimbat dramatic, s-a făcut trecerea de la 1 excursie la munte/an➝5 pe vară, minim:)))). În Piatra Craiului am plâns de se zguduia creasta cu mine, în Bucegi am pus prima dată bocancii în picioare, în Buila am făcut primii pași alături de părinții mei...dar dacă ar fi să merg pentru ultima dată pe munte, ar fi pe creastă, în Făgăraș, și probabil nimic nu va schimba acest gând.

Panorama de pe vârf

  

Într-o nu știu care vară

Poteca evidentă de aici spre Vf. Vânătarea lui Buteanu 

sau cum să mori de ciudă

Ne-a fost clar că fusesem pe drumul corect și că ajunsesem foarte aproape de vârf, ne-am oprit fix înainte de urcările finale, în dreapta imaginii de sus... Din păcate nu puteam să facem încă un asalt, eram presați de timp, trebuia să ajungem în București în acea după-amiază. Dar dorul de munte era mai potolit, excursia își atinsese, deci, scopul principal...Returul l-am făcut pe același drum și timpii au fost similari.

Plină de viață

În lumina prânzului

În mișcare

Poate curând, poate nu

Titlul nu a fost clickbait, Iezerul Caprei este primul loc în care mi-aș duce sora dacă ar vrea. Mi se pare un traseu ușor, în care guști binișor din ce înseamnă muntele și ce sentimente îți poate da. Să poți vedea 6 dintre cele mai înalte vârfuri ale României, la doar 1h de civilizație este un noroc incredibil, de care trebuie să profiți! Poți face poze cu steagul României la 2417m...plus Transfăgărășanul și curbele lui ce trebuie admirate din afara mașinii în timp ce țipi și filmezi...

De fapt, am primit o veste fulger acum câteva zile. E posibil ca în vara asta să lase deoparte balerinii pentru o săptămână...sper doar că va avea încredere în mine, în faptul că i-aș organiza o excursie foarte făcubilă, spectaculoasă, cu gust, culoare și minuni ale naturii în câteva locuri pe care le cunosc ca-n palmă...și cu suficientă civilizație și dușuri...C, cu tine vorbesc, știi, da?
Spune DA!

Libertate