Cutie Călătoare

Pauzele pot fi lungi și greu de explicat. Revenirile pot fi dificil de făcut. Dar acum sunt înapoi aici, și sper să nu mai uit cât îmi place asta și pentru ce o fac. Am fost pe munte în acești doi ani, pauza a fost doar de la scris. Poate o să explic cândva, sau o sa rescriu articole din această perioadă, pentru ca au fost 2 ani cu întrebări și cu schimbări destul de mari pentru mine (în bine, cred); poate de aceea am fost prea ocupată și am uitat să fac ceva ce îmi aducea bucurie...să scriu. Dar astăzi nu este despre scuze, pauze sau cancanuri, ci despre o tură care mi-a fost grea, și care mă readuce aici, deci îmi este foarte specială. Nu mai fusesem pe munte din Martie, iar sport nu prea am apucat să fac anul acesta. Până pe 19 August am fost foarte prinsă cu ale mele, dar apoi brusc am simțit că este vacanță și pentru mine . Am plecat de la a mă plânge că nu sunt în formă și că vreau o tură ușoară, de încălzire...am ajuns la "am nevoie de o tură în Făgăraș, hai pe Dara și Hâ...

Continuarea acestui articol .  Dimineața a venit pe nesimțite. Am deschis ochii și am văzut soarele strălucind vag prin cortul galben. După câteva foieli leneșe, mi-am făcut curaj să dau piept cu frigul dimineții, să ies din cort. Curând ne-am strâns cu toții să organizăm micul dejun, pe aceiași piatră mare care ne-a fost blat și masă de bucătărie cu o seară înainte. Tot ce-mi amintesc este o ciocolată fierbinte dulce (prea dulce!) care a încălzit dimineața. 

Data: 24 octombrie 2020. Echipa: Eu, Vlad(uț), Miron, Ovidiu, Rareș.  Traseu: Zărnești (722m)--Prăpăstii--La Table (1422m)--Șaua Joaca (1445m)--Peștera--Măgura--Zărnești. Am muncit destul de mult ca să existe (de acum încolo) și variante video pentru excursiile noaste. Aceasta e prima care are si filmuleț pe canalul meu de Youtube . Fiți blânzi:).   Hai să vedem cum de-am ajuns să scriu acest articol. Totul a început acum 3 ani, când mi-am cumpărat mândrețe de bicicletă. Eram hotărâtă să fie cât mai ușoară, de oraș, voiam să pun pe ea coșuleț si floricele, să fiu această panseluță-războionică (evident, bugetul era limitat). Dar nenea de la magazin mi-a deschis puțin ochii cu privire la gropile bucureștene, și mai important, la faptul că poate cândva în viitor o să vreau s-o plimb și pe teren mai accidentat. Practic, atunci a fost implantat în mintea mea sâmburele ideii de MTB (Mountain Bike).   Recent chiar am simțit nevoia să încerc ceva nou, așa că am lăsat...

Data: 1-2 august 2020. Echipa: eu, Matei, Rareș, Ovidiu, Claudia.  Traseu: Schitul Pahomie (776m)--Curmătura Oale (1583m)--Vf. Vânturarița Mare (1885m)--Curmătura Builei (1560m) (ziua 1),              Curmătura Builei--Schitul Pătrunsa (1018m)--Schitul Pahomie (ziua 2). Am pus ochii pe acest traseu acum 2 ani, încă de când am făcut research-ul pentru prima excursie în Buila . Atunci îmi doream mult să ajung în Curmătura Builei, să revăd peisajele care m-au marcat în copilărie, dar din lipsă de informații și hărți nu am abordat și secțiunea Curmătura Oale--Vf. Vânturarița Mare, creasta stâncoasă și sublimă a acestui munte. Dar acea potecă și-a așteptat rândul, vara aceasta. Știam că va fi o tură dificilă, ca tehnică și durată , așa că am avut grijă să ne verificăm condiția fizică înainte de a-l parcurge. Din păcate, băieții au rămas cu sechele serioase după excursia de acum 2 ani...pentru că atunci s-a zguduit mașina cam tare pe forestier, ne-au ca...

Data: 2 iulie 2020. Echipa: eu, Ovidiu, Rareș, Vlad. Traseu: Codlea (561m)--Cetatea Neagră--Vf. Măgura Codlei (1292m)--Codlea.  Când coboram Balaurul din Bucegi în toamna trecută, cineva a arătat cu degetul o mogâldeață păroasă (i.e. împădurită) din depărtări și așa am aflat și eu de existența Măgurei Codlei. Mi-a rămas în minte faza, mai ales pentru că pe moment nu mi-a fost clar ce mare brânză poate fi interesant la o gălușcă de 1200m. Zilele trecute când scrollam plictisită, mi-au atras atenția niște poze foarte bine făcute din zona respectivă și mi s-a pus pata, am zis că trebuie să văd și eu ce-i așa special acolo.  Așa cum mi-am promis după tura din Piatra Mare , am mers la ortoped să văd ce se întâmplă cu genunchii mei. N-o să dau prea multe detalii aici (cei apropiați visează deja diagnosticul), cert e că nu e nimic grav, ci o problemă mecanică cu care m-am născut. Vestea bună e că n-am stricat eu nimic, vestea proastă este că mă vor durea întodeauna genunchii pe co...

(foto: Ovidiu) Data: 5 iunie 2020. Echipa: eu, Ovidiu, Claudia, Rareș. Traseu: Halta Timișul de Jos (740m)--Dâmbu Morii-Cabana Piatra Mare (1628m)--Vf. Piatra Mare (1884m)--Predeal (1030m). Nu pot spune ca aș fi rupt potecile in cele 2 luni de stare de urgență. Simțeam nevoia să mi se facă iar dor de munte, dor rău de tot. Așa că am stat cumințică și mi-am văzut de ale mele.  M-a apucat brusc, într-o zi cu soare. Aproape ca simțeam o durere fizică, așa tare voiam să fiu pe-o potecă.  Am pus ochii pe o superbitate de traseu în Buila (care sper ca va urma), dar mi-am dat seama că: 1) nu știu dacă putem merge 4-5 în mașină în afara localității (între timp am primit răspuns afirmativ de la Poliția Română). Și 2) nu știu exact forma genunchilor mei  (&co). Așa că am făcut consiliu și am decis s-o luăm ușor, cu o tură de încălzire: urcare pe Jepii Mici, coborâre pe Jepii Mari. Am secătuit refresh-ul pe "vremea Bucegi meteoblue" în speranța că va apărea o zi fără fulgere ș...

Data: 18-19 ianuarie 2020. Echipa: cu ghid ( Ilinca Stoenică ) Traseu: Păltiniș--Poiana Găujoara--Vf. Cindrel--Refugiul Cânaia (ziua 1)              Refugiul Cânaia--Șaua Bătrâna--Poiana Muncel--Păltiniș (ziua 2).  Încă de când am pus prima dată piciorul în Cindrel, mi-am dorit să-l vizitez și iarna. Visam atunci la zăpadă mare, chiar mă vedeam lipăind cu rachete pe dealuri, spre vârf . Dar nici în visele mele frumoase n-am bănuit că voi ajunge acolo așa curând (i.e. iarna asta), principalul motiv fiind faptul că cei cu care merg de obicei nu aveau echipament potrivit (la acel moment). Ar fi amuzant de menționat că în vară, am ajuns în Șaua Bătrâna de trei ori: când am mers spre vârf înainte de cursă , în alergarea de la semi , și când mi-am dus sora acolo (va urma).  M-am bucurat ca un copil când am văzut propunerea Ilincăi de tură și m-am înscris. Am fost foarte entuziasmată, aproape că am numărat zilele până la plecare . A...

Data: 6-7 februarie 2020. Echipa: eu, Matei, Rareș, Ovidiu. Traseu: Azuga--Plaiul lui Mihai Șoș--Vf. Clăbucetul Taurului (1520m)--Cabana Gârbova (ziua 1)              Cabana Gârbova--Predeal (ziua 2). Ideea acestei ture a venit în timpul unui prânz la institut. Din senin, am început să fac lobby pentru o tură la cabana Piatra Mare, mă gândeam că o excursie de iarnă până acolo n-ar trebui să pună mari probleme. Marea minune a fost că Matei a vrut să vină (deși la acel moment nu avea echipamentul strict necesar), iar apoi a fost doar o chestiune de timp să am accept-ul de la Ovidiu și de la Rareș, iar data excursiei a fost stabilită chiar atunci. Peste câteva zile am sunat la cabană să fac rezervare, și am aflat că nenea nu stă acolo decât în weekend, iar primul sfârșit de săptămână în care existau locuri libere era hăhăhăăăăăăăăt, departe. Așa că locul excursiei a devenit incert, dar data nu. Mi s-a pus pata pe munții Baiului, deș...

Data: 27-28 septembrie 2019. Echipa: cu ghid ( Ilinca Stoenică ). Traseu: Gura Diham--Poiana Izvoarelor (ziua 1).              Poiana Izvoarelor--Valea Morarului--lângă Bucșoiu--creasta Balaurului--Poiana Izvoarelor--Gura Diham (ziua 2). Vara asta a fost una complicată. Aș fi extrem de nerecunoscătoare să spun că n-am mers (suficient) pe munte, sau că n-am văzut locuri la care visam...am făcut-o lată în Cindrel și-am terminat încă un semi acolo, am făcut mult râvnita tură de noobi , mi-am dus sora pe munte, și-am mai atins un vârf de 2500m. Dar n-am apucat să fac un traseu din ăla pe sufletul meu, care să mă ducă spre limită. Până la excursia asta:). Când am văzut că Ilinca va propune tură, mi-am ciulit urechile, îmi convenea și data. Câteva zile mai târziu, când am văzut descrierea traseului, mi-a dat puțin cu radical, nu auzisem de zonele respective. Cât am dat eu repede un search pe google ca să văd cât e de făcubil, a mai rămas u...

Continuarea acestor articole: urcarea spre cabană , ziua cu vârful . Când am făcut ochi în următoarea dimineață, atmosfera era tot apăsătoare, lumea își strângea lucrurile în liniște. Recunosc că am oscilat puțin între a păstra tensiunea în aer (aveam și eu drăcușorii mei), dar în primul moment prielnic am făcut o glumă, iar totul a revenit încet-încet la normal. Sau poate a fost doar impresia mea. La masă am pornit o discuție, voiam părerea celorlalți despre excursie. Am început prin a mă lăuda singură, la propriu, să-mi spun și eu matematic, cu plusuri și minusuri, gândurile legate de traseu. Atât mi-a trebuit. În următoarele 30-40 de minute am fost făcută ferfeniță , și am sfârșit prin a mă duce afară să dau niște apă la șoricei. Nu știu dacă m-a enervat mai tare faptul că cei care au fost cei mai incisivi tocmai terminaseră un (fuckin) semimaraton în 2h 50, sau faptul că totul s-a terminat cu fraza "excursia a fost ok".  Am ieșit afară și mi-am dat seam...

Continuarea acestui articol . Ne-am trezit bine dispuși, pregătiți să pornim spre vârf. Am primit un super mic dejun (pozat în prima parte). Eu și Adriana ne-am fardat în paralel (oupsy, dacă e cabană cu baie și oglindă, nu puteam rata ocazia:p), ne-am primit privirile stupefiate pe care le meritam , și am început urcarea cu 10 minute întârziere (arta cere sacrificii😄). Cabana Suru--Șaua Suru--Vârful Suru ( triunghi roșu+nemarcat, 2h 30min+30 min ) Eiiii, aici a venit micuța bubă. Urcarea este 99% continuă, deci destul de obositoare (833 metri diferență pozitivă de nivel). Din fericire ne-am înțeles foarte bine, am stat în bisericuțe permutate des și ne-am hlizit de parcă eram clasa a 5-a. După nici 50 de minute, am avut o priveliște foarte frumoasă asupra vârfului.

Disclaimer: nici un noob nu a fost rănit pentru realizarea acestui material. Dacă ați frunzărit puțin blogul și ați citit printre rânduri, ați observat, poate, că  marea mea dragoste sunt traseele lungi , de creastă , cu lanțuri și cățărări . Cele care îmi zgândăre limitele și genunchii, cele după care mă întorc acasă cu sufletul întors pe dos și totuși mai ordonat. Ei bine, nu toată lumea are aceleași gusturi sau atâția demoni de liniștit, și așa s-a născut ideea turei de noobi...din reproșuri că propun doar trasee grele unde nu poate veni oricine. Anul ăsta, s-a întâmplat. Doar că noobi pe care îi ochisem inițial au zis pas, așa că am scotocit printre colegii de facultate ca să găsim oameni cu mai puțină experiență, dornici să vadă ce-i așa șmecher la mersul pe munte. Așa am corupt 3 prieteni, dar din păcate unul s-a pierdut pe drum, într-un maxi stricat pe centura Târgoviștelui. Notă: menționez că deși numele este tura de noobi, am avut cu noi doar 2 începători, unul dintr...

Data: 27 iulie 2019. Echipa: eu, Matei, Rareș. Traseu: Semimaraton Cindrel în Alergare 2019 (20 km, 1100m + diferență de nivel). Punct maxim: Șaua Bătrâna (1870m). Varianta Matei Câți km am alergat? Uneori regret că nu cenzurez ce scriu invitații pe blogul meu:)))) Toată nebunia asta a început anul trecut când am vrut să participăm la X2 pe Negoiu și am ajuns în Vatra Dornei pentru Hit the Egg (nu îndeplineam cerințele pentru X2). Un an mai târziu, cu condiția de participare îndeplinită, am încercat să ne înscriem din nou să alergăm pe Negoiu. BAMBOOZLE. Băieții au mai adăugat o condiție: să termini în prima jumătate a semimaratonului alergat anterior. Cum Oușorul a fost prima cursă, conceptul de clasament ne-a fost complet străin, așa că evident nu îndeplineam cerința. Trecând peste dezamăgirea inițială, eu am ajuns la concluzia că organizatorii 2X2 au mai multă grijă de sănătatea noastră decât noi, pentru că, cel puțin eu nu eram pregătit cum trebuie pentru ...

Continuarea acestui articol .  Sebi s-a trezit la timp pentru a fi mângâiat de primele raze ale soarelui (e o glumă recurentă😃) și acestea i-au inspirat următoarele gânduri. Varianta Sebi Călătoria spre Cindrel a fost cumva neașteptată din mai multe puncte de vedere. Nu știu de voi, dar poate că nu e chiar înțelept să te apuci de căutat cazare cu 3 zile înainte să pleci undeva. Am avut surprinderea de a afla că în același weekend, pe lângă "Cindrel în alergare", mai avea loc în Păltiniș și o cursă din triada MTB și chiar "Raliul Sibiului". Așa că pentru oricine citește asta și își planifică din timp o excursie, verificați și dacă în perioada respectivă mai sunt alte evenimente importante, în caz că vreți să sunați după cazare abia cu 3 zile înainte de plecare:). A fost neașteptată și pentru că nici într-un milion de ani nu m-aș fi așteptat joi dimineața, atunci când mi-am început ziua mângâiat de o rază de soare (specială pentru că nu era de pe munte, e...

Data: 25-26 iulie 2019. Echipa: eu, Sebi, Rareș. Traseu: Păltiniș (1442m)--Poiana Găujoara--Șaua Bătrâna (1870m)--Ref. Cânaia (1966m) (ziua 1)               Ref. Cânaia--Vf. Cindrel (2244m)--Lacul Iezerul Mare--Ref. Cânaia--Șaua Bătrâna--Poiana Găujoara--Păltiniș (ziua 2). Nu mai țin minte cum ne-am hotărât să participăm la semimaratonul Cindrel în Alergare 2019, dar sună a idee venită imediat după cursa pe Oușor , în timp ce ne dădeam cu Voltaren și ne plângeam de toate încheieturile:)). Cert este că prin Aprilie 2019 eu, Rareș și Matei eram deja înscriși, dar vom vorbi mai multe despre asta în alt articol.  Eram puțin nemulțumită de traseu, mi se părea că n-o să simt suficient de bine ce înseamnă Cindrelul, așa că am propus să mergem și până la refugiu Cânaia...dar se putea doar înainte de cursă din motive personale. Sebi (care nu era înscris) a fost extrem de încântat; cum eu și Rareș nu țineam prea mult la timpul nostru total...

Data: 27 mai 2019. Echipa: eu, Dragoș, Rareș, Matei. Traseu: Valea lui Stan. Eram într-un exil auto-impus departe de munte, voiam să-mi îndrept toată energia către altceva. Dar trebuie să recunosc că eram puțin depășită de situație și aveam nevoie de o gură de aer proaspăt, metaforic și concret deopotrivă. În acest context, am primit un telefon de la Rareș: -Dacă ai merge o zi la munte, unde ar fi? -VALEA LUI STAN! ...mi-a ieșit porumbelul pe gură imediat, căci rămăsese restanță de anul trecut. Sincer, nu am crezut că tura asta se va întâmpla, nu am vorbit cu băieții nimic mai mult decât rândurile de mai sus. Ei au vorbit între ei, ei s-au interesat de vreme, ei au stabilit data, eu nu am fost consultată și nu am impus niciun detaliu. Evident, cu sclipiri de speranță în ochi (și pentru că sunt un control-freak) am verificat imediat prognoza, dar nu le-am spus asta :D. Duminică după-amiază a sunat iar telefonul:

Data: 19 septembrie 2018. Traseu: Bâlea Lac--Vf. Iezerul Caprei (2417m)--Bâlea Lac. Nu eram deloc sigură că voi merge pe munte în timpul facultății, deși îmi promisesem de 1000 de ori ca așa voi face (și am reușit, cât de cât, chiar dacă nu cu prietenii: 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ). Așa că sub deviza "niciun an fără Făgăraș" și cu gândul că poate e ultima mea excursie pentru următoarele 9 luni, am făcut tot ce-am putut ca să ajung la Bâlea Lac. Se spune că nu trebuie să te întorci într-un loc în care ai fost fericit , și înțeleg de ce. Dar Transfăgărășanul e o excepție pentru mine. Am ajuns de 3 ori până acum, și de fiecare dată m-a încercat același sentiment pur de libertate. N-aș putea explica de ce. Poate pentru că eram singura mașină de pe drum, poate de la muzică, de la viteză, poate de la aerul rece care îmi trecea prin păr, poate pentru că știam mereu că urmează să urc pe munte...am revăzut acum câteva filmulețe din această vacanță și m-au lăsat cu un zâmbet...

Data: 25 noiembrie 2018. Echipa: cu ghid ( Ioan Stoenică ). Traseu: Lacul Mălaia--Cascada Scorușu--lacul Mălaia. După aventura trăită cu o zi înainte pe creasta munților Latoriței , s-a decis ca duminica să fie rezervată unui traseu mai prietenos. Urma să mergem către o cascadă nu foarte cunoscută publicului larg, cascada Scoruș sau cascada lui Ciucă . Marcajul începe chiar de lângă lacul Mălaia, unde se găsește un indicator, dar google maps-ul e mult mai precis decât aș putea vreodată să explic eu.   

Data: 24 noiembrie 2018. Echipa: cu ghid ( Ioan Stoenică ). Traseu: Curmătura Vidruței--Vârful Frătoșteanu Mare (2053m)--creasta munților Latoriței--Vârful Repezi (1976m)--Ciungetu. Tura aceasta a fost una specială. Ar fi trebuit sa fie în altă dată, cu alt grup și în alți munți (ca în gluma cu bicicleta), dar lucrurile s-au aranjat de la sine într-o variantă bună. Așa mi-au ajuns pașii într-un al 10-lea masiv montan , în prima mea tură de iarnă și primul nemarcat . Iar pentru un om care are o cu totul altă ocupație în viața de zi cu zi, asta a fost mare lucru. 

Continuarea acestui articol . La 7:30 m-a trezit zarva din jur. M-am împachetat pe mine și pe bagaj, mi-am împărțit sendvișurile cu Cuțul imens de acolo, m-am luptat iar cu sistemul de prindere al rachetelor, și duși am fost. Cabana Piatra Singuratică--Vf. Ecem (bandă roșie, 2h 20min)